Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

March 1, 2014

Atitudini, amenintari si luari de pozitie oficiale

http://adevarul.ro/…/crimeea-simferopol-1_531103…/index.html

Reprezentantul preşedintelui ucrainean în Crimeea: Peste 2.000 de militari ruşi au fost...

Peste 2.000 de militari ruşi au fost transportaţi pe calea aerului la Simferopol, capitala Republicii Autonome Crimeea, în sudul Ucrainei, unde staţionează flota...

ADEVARUL.RO

Un Prospectiv .
Cred ca vor sa indice determinare. Deocamdata se joaca in semnale de ochii lumii. Acum vom vedea din ce-s facuti capitalistii.
Smaranda Dobrescu "Ucraina face apel la SUA şi Marea Britanie să îi garanteze suveranitatea

Rada Supremă ucraineană (parlamentul unicameral) a adoptat vineri o rezoluție, în care face apel la Statele Unite ale Americii și la Marea Britanie să garanteze suveranitatea Ucrainei, după ce persoane înarmate au preluat joi seara controlul asupra a două aeroportului din Crimeea, peninsulă din sudul țării, zdruncinată de tensiuni separatiste după destituirea președintelui Viktor Ianukovici săptămâna trecută, informează AFP și ITAR-TASS.

Rezoluția a fost votată cu o majoritate de 230 de voturi față de cele 226 necesare.

Statele Unite, Marea Britanie, precum și Rusia sunt țări garante ale independenței Ucrainei, conform Memorandumului de la Budapesta, semnat la 5 decembrie 1994, cu privire la statutul non-nuclear al Ucrainei."
Smaranda Dobrescu http://www.cotidianul.ro/scene-desprinse-din-filme-in.../

Scene desprinse din filme în Crimeea: "Este o invazie armată şi o ocupaţie"

Ucraina, încotro?, Scene desprinse din filme în...

BY COTIDIANUL.RO
Carmen Rodikaa Cat tupeu au rusii... sa se repete oare regula lui "fait accompli"?????
Un Prospectiv .
Tupeu e de toate partile. La o analiza la rece, ai vrea sa clipeasca unii mai repede, altfel al III-lea e la usa.
Smaranda Dobrescu In caz de nerespectare a granitelor actuale, tarile nominalizate in Tratatul din 1994 au niste obligatii asumate in schimbul denuclearizarii Ucrainei de la vremea respectiva.
Smaranda Dobrescu Nu stiu de ce Germania care aparent nu ar avea niciun amestec in Ucraina este invitata de mai marele Soros sa intervina: "Germania ar trebui sa accepte responsabilitatea positiei sale dominante in Europa." Asta a dorit oare Europa prin integrare , sa renuveleze pozitia dominanta a Germaniei?
Un Prospectiv .
Rusii pot face acelasi caz. Deposedarea de putere a presedintelui ucrainian poate fi considerat precedentul ce incalca intelegerea din 1994--de fapt, revolutia oranj poate intra tot acolo...

Din moment ce nu exista instante superioare protagonistilor, miroase a razbel. Se pare ca de partea Rusiei ar fi si... China. Adica intram deja in zona celui mai puternic, am parasit-o pe aceea a justitiei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv