Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

January 31, 2014

" O regândire a versiunii simplificate şi degradate a complexului de flexisecuritate şi o înlocuire a acestuia cu o politică de ocupare coerentă pentru adaptabilitate si securitate, opusă măsurilor de deconstrucţie a pieţei muncii luate de CE."
NOU! la Blogul Prospectiv:
Resursele umane-cenusereasa crizei
http://blog.prospectiv.org/…/resursele-umane-cenusereasa-cr…

Grupul Prospectiv: Resursele umane, cenuşereasa crizei

BLOG.PROSPECTIV.ORG|BY GRUPUL PROSPECTIV

Un Prospectiv .
O necesara punere in cadru a MUNCII, un punct de pornire pentru cei care ar incepe a gandi la cum sa repari economia Humpty Dumpty.*

____________________
(*) Humpty Dumpty sat on a wall,
Humpty Dumpty had a great fall.
All the king's horses and all the king's men
Couldn't put Humpty together again...

http://upload.wikimedia.org/.../Denslow%27s_Humpty_Dumpty...
Gavrila Ch iata ce crede/si scrie un jurnalist francez despre agricultura in Romania : http://mondediplo.com/2014/02/09romania

Back to the land in Romania - Le Monde diplomatique - English edition

The EU sends Europeanisation agents across...

MONDEDIPLO.COM
Smaranda Dobrescu Sunt cel putin 3 probleme aici: 1. micile suprafete cultivate cu cereale sau legume sunt ineficiente datorita cantitatii mici de produse ce pot fi comercializate si lipsei unui ajutor din partea statului. Multe sunt destinate subzistentei, ceea ce jurnalistul francez nu prea poate sa inteleaga ca desi aceasta este o solutie mediocra, este totusi o solutie de viata; 2. marile supermarketuri prefera sa faca contracte en gros cu produse de import intrucat statul (de fapt UE) nu permite masuri protectioniste. RAU!; 3. Marile suprafete , latifundiile aflate deja in posesia unor cetateni straini nu asigura in mod obligatotiu securitatea alimentara a romanilor. Proprietarii acestora pot sa-si vanda oriunde productia, cu pretul pietei respective. In vederea mentinerii unei minime securitati alimentare a romanilor, avem o propunere pe blogul nostru, pe care suntem in curs sa o dezvoltam.Te asteptam cu sugestii. http://www.cotidianul.ro/considerente-pentru-modificarea.../

Considerente pentru modificarea şi aplicarea legii privind vânzarea...

BY COTIDIANUL.RO
Gavrila Ch Subscriu in totalitate la aprecierea Grupului Prospectiv ca problema proprietatii asupra pamantului in Romania este de cea mai stringenta actualitate. Iata cateva randuri ce-am scris pendinte acestui subiect in Cotidianul/sper sa apara/: E nevoie de o politica agricola/incluzand legea proprietatii asupra pamantului, care sa serveasca interesul national, asa cum fac toate tarile care se respecta. Se stie ca vor incerca unii straini binevoitori sa blocheze masurile pe care Romania socoteste ca trebuie sa le aplice - aici e nevoie de maiestrie in codificarea legilor/efort la care avocati in drept international si diplomati trebuie sa-si dea mana, pentru a castiga cazul in instante internationale. Competenta, fler, pasiune si simt patriotic sunt ingrediente absolut necesare reusitei.
Altfel, romanii vor regreta pentru multi ani aceste timpuri de cumpana.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv