Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

January 4, 2014

How Europe's far-right will - and won't - flourish in 2014

While the more established parties, such as the National Front and the Sweden Democrats, look set to enjoy the next year, others are likely to remain firmly on...

NEWSTATESMAN.COM

Un Prospectiv .
"Matthew Goodwin is Associate Professor at the School of Politics and International Relations at the University of Nottingham, and Associate Fellow at Chatham House. "
.
Alt tanar promitator si vorbitor de inglish care se pronunta despre chestiuni departe de casa fiecaruia.
.
Cand Sarkozy se 'imprumuta' din repertoriul Frontului National, si castiga astfel alegerile, comentariatul de serviciu era in pauza.
.
Nu stiu suficient ca sa ma pronunt despre chestiunile astea ale francezilor sau altor popoare, dar ma intreb deja daca democratia si reprezentativitatea votului sunt aidoma circulatului cu masina in timpul lui Ceausewscu, in functie de sfarsit de saptamana im/par.
Smaranda Dobrescu Care este legatura intre cresterea in popularitate a partidelor europene de extrema dreapta din unele tari si politica Europeana a ultimilor ani? Motivatiile din Franta, Germania, Italia, Olanda, Finlanda au elemente comune?
Gheorghe Gradinaru Daca datele vehiculate sunt reale , se pare ca nu este vorba numai de o crestere in popularitate ci chiar de o crestere in reprezentarea parlamentara.Cred ca acesta este aspectul care ingrijoreaza. Unele dintre motivatii pot fi comune mai multor state dar cred ca factorul determinant este cel intern.
Smaranda Dobrescu Platforma program a acestor formatiuni de extrema dreapta contin elemente precum antieuropenism, spargerea UE si a zonei Euro, protectionism si anti islamism (Geert Wilders-Olanda). oponenta la imigrare este de asemenea un element comun. In legatura cu politica UE si deci a proliferarii ideilor lor este in primul rand elemental cerut si anume protectionismyul
Radu Cotet Dupa cum scria undeva mai sus, elemente comune ale extremei drepte exista intre partidele din Franta, Olanda si Austria. Ungaria are caracteristici specifice legate de obsesiile lor post-imperiale iar Grecia unele conjuncturale. In restul UE extrema dreapta nu prea conteaza in alegeri
Smaranda Dobrescu "Daca datele vehiculate sunt reale , se pare ca nu este vorba numai de o crestere in popularitate ci chiar de o crestere in reprezentarea parlamentara" dupa cum scria mai sus GG. Ingrijorator este faptul ca in Franta Frontul National a ajuns sa fie cotat cu 30%, cel mai ridicat scor de popularitate politica iar in Italia partidul respectiv duce in derizoriu idea de politica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv