Pe facebook

duminică, 26 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

March 29, 2014

HARTA EMIGRAŢIEI. Câţi români au plecat din ţară în ultimii 25 de ani. TOPUL destinaţiilor preferate

Profilul emigrantului român

GANDUL.INFO

Un Prospectiv .

Adica Romania s-a lipsit aproximativ de surplusul demografic al ceauseilor.

"În jur de 2,3 milioane de români, peste 100.000 de anual, au ales să plece peste hotare după 1989, reiese din datele Institutului Naţional de Statistică (INS).

Astfel, populaţia rezidentă a ţării a scăzut la începutul anului trecut la nivelul înregistrat în 1969, de circa 20 de milioane de locuitori."

Un demograf ar zice, 'asta-i cu cresterile astea, pe decret!', in schimb, un teoretician al politicii, 's-a extras din Romania surplusul demografic creat de decretei'.
Todosiciuc Bogdan Adrian Dar si demograful si teoreticianul politicii nu s-ar gandi ca "decretii" raman si pleaca si se asimileaza in fapt cei nascuti intre 1980-1990+. Pentru binele pensionarilor viitori sper ca UE-ul va avea in 10-20 de ani un fond de pensii comun pe intreaga uniune, altfel va fi jale.
Un Prospectiv .
AA, Bingo!
Smaranda Dobrescu Imi pare rau, AA, nu cred ca UE va mai exista in aceasta formula peste 20 ani. Un astfel de fond de care vorbesti nici nu stiu daca ar putea fi gestionat.Deocamdata prin portabilitate, prestatiile de asigurari sociale de batranete se transfera ca un rucsac la purtator; se cumuleaza in final diferitele stagii de cotizare dupa regulile diferitelor tari. Si dupa mari batai de cap le cumulez idin diferite tari.Cel putin asa se intampla acum.
Todosiciuc Bogdan Adrian Imi exprimam speranta unui sistem care ar fi benefic pentru populatia de aici, singurul in viziunea mea. Desi nu sunt specialist in domeniu, privind rata natalitatii nu vad alta solutie. Ar mai fi si importul de imigranti din afara UE, dar nu cred ca vrem asta.
Smaranda Dobrescu Cam mirosi bine cum stau lucrurile, AA. Decreteii, s-au cam dus, speranta de viata creste, varsta de pensionare nu poate fi crescuta mai mult caci iese razmerita, somerii se inmultesc. Lasa ca vine ILD si rezolva!
Smaranda Dobrescu Vreau sa spun ca vor veni capitalistii cu solutia pentru pensii mana in mana cu religia.
Todosiciuc Bogdan Adrian Ca sa va completez, din observatii empirice totusi, speranta de viata creste dar nu si calitatea vietii. Astfel in timp va fi imposibil sa maresti varsta de pensionare la 70+ ani pentru ca ar fi o condamnare la moarte pentru foarte multe persoane. Stiu ca speranta de viata crescuta a fost argumentul maririi varstei de pensionare oferit de politicieni acum cativa ani, dar au luat in calcul si calitatea vietii?
Smaranda Dobrescu Strategia de la Lisabona a venit cu gogorita "ocupare deplina" iar pentru inceput, sa ne fixam obiectivul de 70%. Cum productivitatea creste ca sa fie competitiva tarisoara, se intampla insa ca nu numai salariile scad dar si oamenii fac loc automatizarii, informatizarii, masinilor.Perspectivele sunt sumbre in acest domeniu. Singura tara ferita de probleme ramane Mexicul cu o piramida demografica cu baza mare jos. Acolo e de trait!!!M-ar bucura sa stiu caacel capitalism religios sau nu are o politica diferita de clasicul laissez faire pentru aceste probleme. A! Stiu! Responsabilizarea individului!
Carmen Rodikaa sunt foarte putine profesii / meserii la care mai poti fi cu adevarat competitiv la 65-70 de ani...
Todosiciuc Bogdan Adrian Din pacate prevad ca progresul automatizarii si informatizarii va duce la repetarea istoriei europene. In Republica Romana si in primele sute de ani ai Imperiului plebeii devenisera efectiv o clasa parazita pentru ca nu aveau unde muncii datorita sclavagismului ridicat care le inlocuia munca mai ieftin, lucru corectat definitiv abia la inceputul feudalismului. De aici si necesitatea controlarii plebei prin "paine si circ", lucru care il vedem incipient in Romania, mai ales la capitolul circ (ca paine nu prea avem).
Carmen Rodikaa s-ar putea sa se fi pornit de la ideea ca, odata cu reducerea numarului de tineri (natural, dar si prin emigratie spre America) si imbatranirea populatiei europene devine aproape imposibila asigurarea pensiilor, ca pana acum, la o varsta mai mica.
Carmen Rodikaa asa ca se impinge varsta de pensionare cat mai mult, astfel incat procentul celor care "nu o mai apuca" sa creasca simtitor, reducand obligatiile statelor...
Carmen Rodikaa Fata nevazuta a monedei este ca, in acelasi timp, revine problema incadrarii tinerilor - caci nimeni nu creeaza posturi "noi" pentru ei, iar cele existente sunt ocupate de cei carora statul nu le poate asigura pensia... cu exceptia unor tari ca Romania, unde pensia oricum e de mizerie
Un Prospectiv .
"...imposibila asigurarea pensiilor" e un fapt! Cauza n-as localiza-o in miscarile tinerilor de colo-colo. As gandi mai degraba la cicluri mari...
Carmen Rodikaa Tinerii sunt OBLIGATI sa se miste de colo-colo, pentru ca nu prea exista posturi pentru ei, daca se mentine trendul actual
Un Prospectiv .

Carmen Rodikaa, nu ma pot plange prea tare, dar daca aceasta postare a lui GG ar fi aparut in continuarea celeia in care emigratia (+ somajul) era un factor important pentru controlul fortei de munca nationale de catre plutocrati, lucrurile apareau deja mai clare. Spun asta pentru ca ratacim in analiza despre tineri si somaj in Romania in comparatie cu alte tari. Inca odata, astea nu-s cauzele primare, ci efectele unei piete a muncii care-s reglementabile (nu numai dela Stanga)...
Carmen Rodikaa daca piata in sine nu e reglementata (cel putin la noi strategiile se schimba dupa ureche - si nici restul Europei nu se simte prea bine) , cum sa poti reglementa efectele ei?
Un Prospectiv .
Carmen Rodikaa, foarte buna intrebare! 'Reglementezi' efectele prin cresterea ajutoarelor, care-ti vine din crestrea taxelor/tarifelor. Adica o dai naibii de piatza libera inainte sa DISTRUGA TOTUL--vezi discutia din/despre Polanyi.
Carmen Rodikaa in primul rand, eu cred ca trebuie sa se renunte la actuala generatie de "Mafalde" economice si politice - un grupusor de domni sastisiti care "ghicesc" totul - mai putin esentialul, si carora li se face o reclama gretoasa prin site-uri americane si nu numai. Nici macar evolutia demografica nu mai corespunde cu presupunerile de acum, sa zicem, cinci ani - ca sa nu mai vorbim de altele (economie, finante, welfare etc.)
Un Prospectiv .
Carmen Rodikaa: "trebuie sa se renunte la actuala generatie de "Mafalde" economice si politice" Usor de zic, greu de facut. Mai ales la un timp revolut ca al nostru, oamenii au nevoie de orientare. Cred ca mai realistic ar fi sa cerem spargerea monopolului mafaldelor neo-lib/con!
Carmen Rodikaa offf... de la Goldman-Sachs incoace (cu Tigrii lor de acum vreo 15-20 de ani, care, dupa ei, trebuia sa fie acum punctul forte al lumii... pe urma au inventat BRICS-ul, o aiureala in care nu s-a tinut cont de diferente majore de cultura si dezvoltare... Pe urma mai e Ashworth... sau Kahn... si mai este unul al carui nume imi scapa acum, pana si romanii ii fac reclama... ceva cu "B"
Un Prospectiv .
Lasa scamatorii, Rodica, viata-i scurta sa-i cuprinzi pe toti! Ca sa nu vorbim de cat mai ia sa ajungi si la vreo forma de adevar. Recupereaza-l pe Polanyi, vezi ca-i Taleb presarat pe aici, si mai ales, intoarce-te la antici!
Carmen Rodikaa am inceput sa caut informatii despre Polanyi. Great Transformation e greu de gasit...
Un Prospectiv .
Se gaseste careva sa te ajute cum au fost si altii... Abia ai inceput.
Carmen Rodikaa Dar cred ca, daca incercam sa gasim o solutie viabila, am putea sa intram in conflict cu insusi conceptul statului-natiune de tip traditional (1648). Nu prea sunt documentata in zona economica, dar imi place subiectul
Un Prospectiv .
"Dar cred ca, daca incercam sa gasim o solutie viabila, am putea sa intram in conflict cu insusi conceptul statului-natiune de tip traditional "

De ce?
Carmen Rodikaa pentru ca se bazeaza pe o corelatie intre structurile sociale si structura statala. Daca o modifici pe una, ar putea afecta si cealalta parte. Zic si eu din instinct, ca un filolog cu pasiuni IR
Un Prospectiv .
Deci pe cine si de ce ai nevoie sa schimbi?
Carmen Rodikaa eu???
Carmen Rodikaa glumesc, doar pentru ca mi se pare un subiect mai mare decat mine
Carmen Rodikaa (caci "prea mare pentru mine" nu am sa spun niciodata! doar de aceea exista challenge-urile )
Un Prospectiv .
Nu personalizasem; intrebarea ramane, ce sa schimbi si de ce? Abia dupa aceea vom vedea legatura la stat/natiune si vom putea evalua ce castigam/pierdem...

Stiu si eu despre ideea unui guvern la scara cat mai mare, despre aia e vorba?
Carmen Rodikaa Pe de o parte, ma gandeam ca statul westphalian se bazeaza pe "suveranitate" si deci - chiar nu stiu cum sa-i spun pe romaneste, dar imi imaginez un fel de "power grip" sau control asupra zonelor sociale, cu indreptarea acestora spre activitatile care sunt utile la un moment dat, nu atat "societatii in general" ci imaginii pe care si-o fac liderii despre cum ar trebui sa arate aceasta. Are logica ce spun?
Carmen Rodikaa am sarit de la una la alta, stiu... gandul a sarit mai repede decat mana pe taste
Carmen Rodikaa nu, ideea unui guvern "mondial" este chiar mai destructiva...
Un Prospectiv .
Are sens, dar nu vad legatura. Eu zic asa, revino cu o postare noua si vom discuta.
Carmen Rodikaa am uitat cu totul tema postarii... care de fapt se referea la emigratie si cauzele ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 26 aprilie 2015

Gheorghe Gradinaru

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv