Pe facebook

luni, 27 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

February 24, 2014

Stephen Cohen: The Ukraine Crisis Could Trigger ‘a New Cold War Divide’ | The Nation

Appearing on Democracy Now!, Nation contributing editor Stephen Cohen...

THENATION.COM

Un Prospectivhttp://www.thenation.com/.../apachesolr.../stephen%20cohen#
Smaranda Dobrescu Stephen F. Cohen: Right-wing Extremists Control the Kiev Protests???
Smaranda Dobrescu Daca seful partidului Svoboda are fotografii facute cu John McCain si cu Victoria Nuland, daca mediile americane recunosc ajutorul material dat de catre americani acestui partid neo nazist si nationalist, atunci de ce media persista sa spuna ca protestatarii sunt proeuropeni si ca sunt partizani ai valorilor europene?
Un Prospectiv .
Cohen revine:
http://www.thenation.com/article/178344/distorting-russia#
Todosiciuc Bogdan Adrian Smaranda Dobrescu Istoric vorbind SUA a fost un dezastru la foreign policy pe termen lung, sustinand Contras in Nicaragua, pe Saddam vs Iran, talibanii afgani, inclusiv Al Qaeda vs URSS si pe khmerii rosii vs Vietnam. Nu e de mirare ca ei sustin Svoboda impotriva Rusiei. Nu media, ci chiar protestatarii continua sa spuna ca sunt proeuropeni din mai multe motive: sunt divizati in intentii, nu sunt informati cu privire la politica si intentiile SUA in regiune si ei cred ca singura lor alternativa e integrarea in UE. Pro-europenismul e platforma ideologica, nu pot cere integrarea in SUA, doar in UE, dar strategic vorbind SUA are un control mai mare asupra noii puteri de la Kiev decat UE-ul.
Smaranda Dobrescu UE-ul nu-i poate apara de nimeni, le poate livra doar vize si eventual valori europene pe care majoritatea nu le impartasesc sau nu le vor tine de foame. Acolo este deja consolidata oligarhia care va prelua relatia cu UE si o va orienta dupa model.Pe de alta parte, or fi si ei satui de ce primeau de la rusi. E o situatie dramatica, caci se simte zvon de manipulare la fiecare colt de strada, la fiece post de radio sau televiziune.
Todosiciuc Bogdan Adrian Nu stiu daca va amintiti dar tot asa eram si noi cu UE-ul in anii 2000-2007. Eram toti pro-europeni si iubeam Europa, visam ca o sa ne integram, s.a.m.d. Intre timp ne-am cam lamurit si cu UE-ul asta, dar ucrainenii n-au experienta noastra. Sunt naivi cum eram si noi, nu-i putem condamna, e oricum gratis sa visezi.
Carmen Rodikaa Pai intre timp si la noi oligarhii s-au integrat perfect in UE. Modelul functioneaza, poate fi repetat si cu Ucraina. Inclusiv in privinta resurselor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

luni, 27 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv