Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

January 18, 2014

Ignorand pozitia strategica a Romaniei, valorizand-o intr-un plan secund, SUA continuand sa se ocupe de statul nostru de drept si lasand taberele politice sa foloseasca aceasta interventie in folosul uneia sau alteia, lezeaza de fapt sentimente de demnitate nationala.
http://www.corectnews.com/…/se-reseteaza-politica-externa-r…

Se reseteaza politica externa a Romaniei?

Concluzia unui interesant articol intitulat „Importanta Statelor Unite pentru Romania”, aparut pe 9 ianuarie 2014, subegida Stratfor – Global Intelligence, suna astfel: „Desigur, Bucurestiul nu primeste cu bucurie asemenea critici (este vorba despre criticile americane referitoare la pretinsul defic...

CRCT.RO

Un Prospectiv .
„…avand parteneriatul strategic cu SUA, pentru dezvoltarea noastra in primul rand economica dar si politica, este important sa ai relatii foarte bune cu Turcia…, China … si chiar Rusia. Fiind si dintr-o alta generatie…eu vreau sa pastrez relatia pro-europeana si americana dar sa deschidem Romania catre cat mai multi parteneri; asta inseamna investitii, locuri de munca, exporturi romanesti.” Victor Ponta

Ma intreb, Cati din polii de putere romanesti suporta pozitia lui Ponta? Iesirea lui Melescanu sa fie raspunsul Dreptei la ideea lansarii in politica a lui Maior? Ponta ii da intr-una cu generatia, de parca tineretea ar fi fost vreodata virtute in jocurile astea. Luand insa vocal partea lui AN ma face sa cred ca are si (mai) batrani cu el.

2014 e numai inceputul unui timp interesant, in Romnaia si nu numai.
Gheorghe Gradinaru Evolutiile economice vor conduce inevitabil si la repozitionarea zonelor de influenta.Pentru noi solutia/varianta de adoptat este cea care va aduce avantaj Romaniei pe termen lung si nu supusa unor interese interne vremelnice pentru un partid, pol de putere sau interes personal.Sincer nu cred ca vom putea depasii propria mediocritate a actualei clase politice si sa navigam , profitind de actualele provocari, in interesul nostru pe termen lung( un motiv dar pot fi mai multe- nici acum nu avem obiective strategice de tara la care sa achieseze toate fortele politice)
Un Prospectiv .
GG, eu vad problema altfel: Pana se reorienteaza economic, vor fi incercari de pace & razboi! Astea au darul de a forfeca o tzara a carei elita&popor nu-s de aceeasi parere.
Gheorghe Gradinaru Un Prospectiv "incercari de pace & razboi" daca te referi la confruntari militare eu personal cred ca pot avea doar un caracter local/limitat si intradevar vor fi pornite pentru a putea negocia pacea.In opinia mea" razboiul" va fi in domeniul economic. Absolut de acord cu ultima afirmatie.Fara o elita care sa reprezinte interesele poporului nu vom putea face fata nici unei provocari indiferent de natura acesteia.
Un Prospectiv .
GG, despre un razboi putem spune cand/cum incepe, dar niciodata de cum evolueaza si cand se termina. Acum 100 de ani, in afara de britanici, cine (mai) stia ca lumea intra intr-o nazbatie asa de mare? Adica, ce incepe "local/limitat", la momente multipolare, se poate relativ usor transforma in ceva mai mare.

Oricum, n-am de unde sa stiu cum si ce va fi (mare, mic sau daca va fi intr-adevar). Pot spune cu un grad mare de certitudine ca daca ar fi sa fie, Romania e un loc candidat si pentru romani va fi foarte grav.
Smaranda Dobrescu GG, daca dupa cum consideri ca evolutiile economice vor conduce inevitabil la repozitionarea zonelor de influenta si solutia noastra optima ar fi cea care ne va aduce avantaje pe termen lung, atunci gandesc ca este vital sa nu scapam din mana, acum, manati de minti infierbantate toate atuurile tarii. (resurse, pamanturi, ultime privatizari de industrie, distributie, etc.) Cum am putea face? Deja suntem in ceasul al 12-lea, cu legi si hotarari de guvern gata sa fie puse in practica!
Gheorghe Gradinaru Smaranda Dobrescu Este evident ca cine va avea mai multe resurse va putea negocia cei mai avantajosi termeni.Cred ca important este factorul de oportunitate.Ce poate fi avantaj intr-o etapa se poate transforma in dezavantaj ulterior. Nu detin datele necesare pentru a da un raspuns la intrebarea "ce am putea face"
Smaranda Dobrescu Cateva exemple despre modul in care alte tari europene au rezolvat problema limitarii suprafetelor de teren agricol vandute cetatenilor altor state membre (evident daca datele sunt corecte):
http://www.badpolitics.ro/cum-este-reglementata-vanzarea.../

Cum este reglementata vanzarea terenurilor in tarile UE. Cum e in...

BADPOLITICS.RO
Un Prospectiv .
Smaranda, citind acel document postat de tine imi vine sa... disper. Sa vrei sa faci ceva pentru/in Romania e ca si cum ai vrea sa construiesti ceva numai cu nisip.
Smaranda Dobrescu Daca stii ce ingredient sa adaugi la nisip, poti vedea efecte neasteptate! Doar sa speri, doar sa crezi, doar sa nu-ti lasi uneltele departe..
Un Prospectiv .
Nu stiu, as incepe cu cei 3 milioane de rataciti, desi s-ar putea ca Ana sa nu mai fie de acord...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv