Pe facebook

vineri, 1 mai 2015

Adrian Costea

Ideea ce a stat la baza creării Bitcoin este simplă: o monedă cu circulaţie globală, a cărei valoare să nu fie manipulată de o autoritate centrală, ci să depindă doar de raportul dintre cerere şi ofertă. Descentralizare, transparenţă, teoria peer-to-peer, democraţie economică şi postcapitalism- sunt cuvintele cheie atunci când ne referim la acest sistem monetar virtual. Optimiştii îl consideră cel mai mare experiment social-economic desfăşurat vreodată.

Bitcoin, moneda digitală care sfidează convenţiile

În toamna anului trecut, am scris pe blog o serie de articole despre distributism. Moneda digitală denumită sugestiv

ADEVARUL.RO

Prospectiv A-z .
Domnule Costea, nu imi este clar ce se incearca in general sa se rezolve cu BitCoin sau daca dvs credeti ca aceasta moneda poate ajuta distributismul (romanesc.)

Daca incercam sa rezolvam problema cunoscuta ca 'fiat currency', nu vad cum bitcoin ar face asta. Dupa ce lira sterlina, predecesoarea dolarului, a fost detonata si regimul dolarului impus la Bretton Woods, lumea n-avea de-a face cu fiat currency, pentru ca in teorie era o relatie stabila/stabilita intre dolar si aur, pe de-o parte, respectiv intre monezile granzilor.

Readucerea lumii la regimul unei monezi aproape-universale dupa iesirea din sterlina s-a facut dupa un razboi nimicitor pentru mai toti, din care invingatorul si-a impus moneda sa, dar nu oricum, ci legata de aur.

Nu imi este clar ca o alternativa la dolar se poate impune asa de *simplu si curat* cum implica bitcoin. Dupa subminarea EURO prin prabusirea euro-drahmei, numai moneda chinezeasca poate aspira sa inlocuiasca dolarul, insa chinezii se misca dupa alte astre. De remarcat ar fi si propunerea lui DSK, cu putin inaintea prabusirii lui, pentru o moneda la nivel de FMI care s-ar fi facut ecoul propunerii lui Keynes la Bretton Woods--o moneda compozita bazata pe un mix de monede nationale ale carui ponderi sa fie date de marimea economiilor individuale.

Sa ne intoarcem la bitcoin: Nu stim de cine este creata dar se misca dupa legile cererii si ofertei, iar oferta de bitcoin este deocamdata inghetata si nu stim dupa ce reguli va continua. Pot intelege dezamagirea multora cu sistemul actual, insa asta n-ar trebui sa ne trimita la... miracole.

Daca distributismul este miza romaneasca a acestei monezi, eu zic ce am raspuns recent aici la o postare care se uita dupa solutii la absolutismul absurdistanului financiar peste care patroneaza dl. Mugurel Isarescu: Politica RONului ar trebui sa satisfaca cel putin temporar si partial imperativele economiei romanesti. Ar trebui observat faptul ca intre razboaie, Romania a practicat la fel ca si acum (nu, nu este coincidenta) o politica a Leului tare, care a nenorocit sansele de re/lansare ale economiei si creat miscari sociale etc. La acelasi timp, SUA si Regatul Unit relaxasera politicile fiscale, la fel ca SUA de acum. In plus, distributism sau nu, Romania are nevoie de sector financiar propriu! Adica finantatori legati de locul unde investesc/crediteaza, nu fantomele astea care lucreaza dela distanta prin intermediul carabusilor corporati/mecanici din bancile romanesti.
Adrian Costea Eu nu am facut decat sa popularizez o tendinta internationala despre care nu s-a scris mai nimic in presa romaneasca. Este un text de popularizare si nimic mai mult. Atat, pentru moment. Moneda este o expresie a distributismului ( unii o incadreaza la libertarianismul de dreapta) deoarece presupune administrarea in cadrul unui parteneriat nelimitat a unui sistem monetar. Tineti minte acea schema care definea distributismul- reteua informatica. Cu alte cuvinte, sistemul monetar Bitcoin este unul open source
Prospectiv A-z .
N-am considerat cum ati facut (bine sau rau), ci am vrut sa completez. Asta in caz ca avem coprospectivi care iau lucrurile astea dela intersectia distributismului cu moneda (bitcoin) in serios.
Adrian Costea As fi foarte interesat de parerea matematicienilor sau economistilor.
Prospectiv A-z .
Ce fel de economisti? Cat despre parerea matematicienilor, ea nu conteaza dpdv matematic aici in sensul ca bitcoin nu-i mare scofala matematica.
Ionel Iani Velciov Bitcoinul, sa ma exprim elegant, este un "demo" despre o viitoare moneda unica, manipulabila (sic!) universala ....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 1 mai 2015

Adrian Costea

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv