Smaranda Dobrescu

March 16, 2014

"A new study sponsored by Nasa's Goddard Space Flight Center has highlighted the prospect that global industrial civilisation could collapse in coming decades due to unsustainable resource exploitation and increasingly unequal wealth distribution. "
http://www.theguardian.com/…/nasa-civilisation-irreversible…

Nasa-funded study: industrial civilisation headed for 'irreversible collapse'? | Nafeez Ahmed

Nafeez Ahmed: Natural and social scientists develop new model of how 'perfect...

THEGUARDIAN.COM|BY NAFEEZ AHMED

• 

  Smaranda Dobrescu Scenariul disparitiei civilizatiei industriale se bazeaza pe criza preconizata a hranei, apei si surselor de energie.Nu spun vreo noutate, dar Romania este inca binecuvantata la aceste capitole. Daca, daca terenurile agricole cu pamant mai bogat si mai manos decat in multe alte locuri nu s-ar vinde in prostie altora, daca rezervele de apa nu s-ar irosi pe explorari si exploatari in folosul altora si daca am introduce energiile neconventionale mai rapid, in folosul nostru..

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Cel mai greu este sa rezolvi problema distributiei inegale a bogatiei.Cea mai banala metoda, impozitarea progresiva asteptam sa o introduca altii care vor fi, nu doar se vor numi "de stanga"

  
  
• 

  Carmen Rodikaa Dintotdeauna au existat si vor exista diferente intre bogati si saraci. Ceea ce, insa, ne arata istoria este ca din timp in timp se schimba categoriile asa-zis favorizate. Exemple: urmasii sclavilor de odinioara domina azi in America; in Europa, cu unele exceptii, vechea nobilime a pierdut tot in favoarea fostilor 'asupriti' care au ajuns la putere, prin reprezentantii lor. Cei 'bogati' care supara azi sunt in mare masura urmasii saracilor de odinioara, care acum se lacomesc doar pentru ca au impresia ca banii tin loc de gena. In tot acest timp fraierii (majoritari oriunde in lume) viseaza la o egalitate care este imposibila, din orice punct de vedere am privi lucrurile. Problema este ca, atunci cand ajung 'sus', oricare dintre cei care vor egalitate atunci cand se afla la polul de jos nu fac altceva decat sa uite tot si sa adune cat mai mult, ca si cum lumea s-ar termina a doua zi.

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Carmen, ceea ce spui tu sunt schimbari ce apar la cateva generatii si sunt evolutii naturale dictate de multipli factori. Ce spun eu sunt fenomene petrecute intr-un trend accelerat in ultimii 30 ani, urmare a acumularii de capital si a guvernarilor neoliberale si neoconservatoare si se cheama cresterea inegalitatilor din societate. Studiul OCDE din 2012 mentioneaza ca s-a atins cel mai ridicat nivel de polarizare din ultimii 30 ani. In acest studiu numit "Suntem dezbinati, de ce continua sa creasca inegalitatea" se da exemplul SUA unde cei mai bogati 10% dintre cetatenii bogati au venituri de 14 ori mai mari decat cei mai saraci americani. Acest lucru inseamna lipsa de incluziune sociala, dezbinare. Iata care e solutia studiului:" De aceea, OECD avertizează că este obligatoriu ca statele să-şi revizuiască sistemele de taxare, astfel încât persoanele bogate să suporte în mod corect şi corespunzător povara crizei."
  
  Citeste mai mult: ://adevarul.ro/.../creste-prapastia-cei-bogati.../index.html

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu De altfel , in topul tarilor cu cea mai mare polarizare saraci/bogati, Romania se afla pe locul 4.. Este normal ca societatea sa-si recunoasca valorile si sa recompenseze diferit gradul de instruire si rezultatele profesionale; poate sa o faca insa la un raport 1/8-1/10 si nu mai mult (vorbesc de bugetari).

  
  
• 

  Carmen Rodikaa Ai dreptate. Pe de alta parte, exact de ultimele generatii este vorba si aici. Dar in Romania (spre deosebire de alte tari) lumea isi poarta frustrarile din generatie in generatie, asa ca e greu sa le iei cozonacul de la gura, dupa ce au pus mana pe el.

  
  
• 

  Un Prospectiv .
  
  [It was, however, generally agreed among eighteenth century thinkers that
  pauperism and progress were inseparable. The greatest number of poor is not to be found in barren countries or amidst barbarous nations, but in those which are the most fertile and the most civilized, wrote John M'Far-lane, in 1782. Giammaria Ortes, the Italian economist, pronounced it an axiom that the wealth of a nation corresponds with its population; and its misery corresponds with its wealth
  (1774)- And even Adam Smith in his cautious manner declared that it is not in the richest countries that the wages of labor are highest. M'Farlane was not, therefore, venturing an unusual view when he expressed his belief that as England had now approached the meridian of her greatness, the "number of poor will continue to increase."
  
  Again, for an Englishman to forecast commercial stagnation was merely to echo a widely held opinion. If the rise in exports during the half century preceding 1782 was striking, the ups and downs of trade were even more so. Trade was just starting to recover from a slump which had reduced export figures to the level of almost half a century before. To contemporaries the great expansion of trade and apparent growth of national prosperity which followed upon the Seven Years' War merely signified that England too had had her chance after Portugal, Spain, Holland, and
  France. Her steep rise was now a matter of the past, and there was no reason to believe in the continuance of her progress, which seemed merely the result of a lucky war. Almost unanimously, as we saw, a falling off of trade was expected.
  In actual fact, prosperity was just round the corner, a prosperity of gigantic proportions which was destined to become a new form of life not for one nation alone but for the whole of mankind.
  
  But neither statesmen nor economists had the slightest intimation of its oncoming. As for the statesmen, this may have been a matter of indifference, as for another two generations the rocketing trade figures only dented the edge of popular misery. But in the case of the economists it was singularly unfortunate as their whole theoretical system was erected during this spate of "abnormalcy," when a tremendous rise in trade and production happened to be accompanied by an enormous increase in human misery—in effect, the apparent facts on which the principles of Malthus, Ricardo, and James Mill were grounded reflected merely paradoxical tendencies prevailing during a sharply defined period of transition.]
  
  Am luate aceste citate din acelasi Karl Polanyi. pentru a ilustra contextul malthusian din jurul ideii de *inegalitate ca o constanta societatilor umane*. De atunci incoace, s-a vazut ca in societatile capitaliste, s-a putut progresa mai ales in conditiile reducerii disparitatilor. Mai mult, in societatile umane NECAPITALISTE nu exista disparitate la nivelul din capitalism--aceasta fiind o externalitate negativa a conceptului de piatza. Adica, inegalitatea apare tocmai ca o disfunctionalitate a functionarii nu numai a economiei, ci a intregii societati, pe modelul pietei. Sa repet, cu cat inegalitatea e mai mare, cu atat e dezvoltarea mai anevoiasa.

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Poate cozonacul se ia greu de la gura cand inaintasii de cateva generatii l-au avut (ciclu intrerupt de venirea comunismului). Frustrarile insa pot disparea sau dimpotriva se pot naste conjunctural. Nu-mi vine sa caut in aceasta duminica plina de soare diferite statistici, dar crediteaza-ma te rog pana intr-o zi ploioasa in care sa-ti aduc datele necesare sa te pot convinge ca cea mai mare polarizare sociala o cunoaste Romania acum, dupa introducerea cotei unice. Asta nu inseamna ca cei cu salarii peste un anumit nivel (in general peste 1500) nu ar fi multumiti. De fapt diminuarea inegalitatilor de venituri si de calitate a vietii inseamna coeziunea societatii. Asta cred ca ne dorim cu totii.

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Chiar inainte de Polanyi, la sfarsit de secol 18, Ortes, precursor al lui Malthus, a constatat ca inegalitatile din societate depasesc limitele normale. El considera ca resursele pamantului ar putea sustine satisfacator cam 3 miliarde de suflete. Asa ca a incercat sa faca o legatura intre demografie, productia oamenilor si distributia bogatiei. A ajuns la concluzia ca umanitatea poate si trebuie sa se auto limiteze ca sa nu se confrunte cu o crestere nerezonabila. Asa ca i-a venit ideea ca saracii, cei care contribuie mai putin la produsul societatii e nevoie sa se reproduca mai putin, propunand celibatul pentru acestia pe fondul unui catolicism fervent. A mai fost un pas pentru Malthus ca sa- si propuna celebra teorie, preluata stim cu cate victime de fascisti. Acum suntem mult mai inaintati, mai educati dar din pacate ne aflam in fata unei situatii similare: e prea multa inegalitate in societate.Ce facem, ne solidarizam, sau ce..?

  
  
• 

  Carmen Rodikaa Ar trebui sa adunam aceste schimburi de idei intr-o carte. Vorbesc serios. Ma simt improspatata mental dupa fiecare astfel de dialog de aici - pentru ca toti ne punem 'micutele celule cenusii' la lucru cautand argumente, fara patima si, de a semenea, pentru ca eu, cel putin, simt ca este o scena unde te poti desfasura linistit, cu incredere, asa cum esti, pentru ca orice subiect devine o provocare interesanta. Cu mult drag, Smaranda !!!

  
  
• 

  Smaranda Dobrescu Ma bucur ca te simti bine aici! Deosebirile de pareri nu trebuie nici sa ne indeparteze, nici sa ne supere. Le respectam, ne respectam, devenim mai apropiati..

  
  
• 

  Carmen Rodikaa Este o placere pentru minte si pentru suflet! Si cu niste 'rivali' de inalta clasa 

  
  
• 

  Todosiciuc Bogdan Adrian Desi multi dintre noi nu vrem sa recunoastem asta, viitorul nu e deloc "roz" pe termen foarte lung. Va recomand filmul Soylent Green. Cred ca este SF-ul care previzioneaza cel mai bine directia in care mergem http://www.imdb.com/title/tt0070723/

  

  Soylent Green (1973)

  Directed by Richard Fleischer. With Charlton Heston,...

  Save

  IMDB.COM

  
  
• 

  Carmen Rodikaa l-am vazut la Biblioteca Americana, pe cand eram prin facultate, in anii 80