Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Costel Gilca

January 5, 2014

Va trebui sa intelegem ca un imperialist/colonialist va stii intotdeauna sa isi apere propriul lui interes.
Va trebui sa intelegem ca UE nu e facut in interesul nostru ci al vechilor imperialisti: Franta/UK.
SIngura lor problema e ca u au luat in considerare ca Germania poate sa creasca enorm. Iar acum cand Franta vede ca intreaga ei constructie pt a domina europa este acaparata de Germania, incepe imediat cu scepticismul si cu populismul si iesirea din UE.
Stiti cum se zice: UE nu e pt cine se construieste, ci pt cine se nimereste:))

Liderul laburist Ed Miliband se angajează să închidă "portiţa" UE care permite angajarea...

Un guvern laburist va acţiona împotriva firmelor care folosesc forţa de muncă ieftină, afirmă liderul...

MEDIAFAX.RO

Smaranda Dobrescu "Portita" este mica exceptie care permite agentiilor si nu direct angajatorilor sa angajeze imigranti. Punctul de vedere al laburistilor esre corect si nu vizeaza propriu zis imigrantii ci arata grija pentru nivelul de trai al propriilor lucratori. Acum, vin eu si ma intreb:daca dumpingul salarial raspandit pe piata muncii va dovedi cresterea competitivitatii UK, acest model nu se va exporta si din directia UK spre Europa, intalnindu-se cu trendul similar german?
Un Prospectiv .
Un pic prea tarziu si prea putin. Ed se joaca de-a campania electorala deja.
Radu Cotet e bine, va urez succes in lupta anti imperialisto-colonialista si v-as ruga sa ma dezabonati. multumesc
Un Prospectiv .
Oamenii de stiinta britanici au descoperit ca adevarul cauzeaza indigestie sau chiar intoxicatie celor ce se hranesc cu faramituri imperial-colonialiste.
Roxana Bojariu Limitele alea discursive din frontispiciu o mai iau pe aratura - e.g. lupta impotriva imperialismului colonialist al UE - e cam prea-prea si foarte-foarte. Sesizez si o dihotomie zdravana intre stilistica blogului si chemarile astea la lupta anticolonialista de pe FB.
Roxana Bojariu Domnule Gîlca, stiati ca exista si un Front de Eliberare a Daciei?
Un Prospectiv .
1) Roxana, ce au fost Razboaiele Mondiale daca nu mai ales incercari ale imperiilor europene de a coloniza Europa? Exemplele pot continua, in fond, pacea e continuarea razboiului cu alte mijloace.
2) N-am vazut vreo chemare la lupta. Daca ne scapa ceva, te rog frumos sa atragi atentia.
3) Tot pe frontispiciu sta scris: "* Participanţi puţini şi buni sunt un criteriu necesar de bună funcţionare."
4) Iti multumesc pentru participare, sper sa continui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 28 aprilie 2015

Costel Gilca

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv