Mihai Sin, 23 dec 2014

Nedeea Burca

a incat devenise o adevarata "problema" sa-i pomenesti favorabil numele in presa "culturala" romaneasca. S-a stins anul trecut, nu inainte de a termina "Ispita Izbavirii". Am vazut-o tiparita abia azi, intamplator. Mi se pare cutremuratoare si cred ca trebuie neaparat citita, laolalta cu celalalt roman al sau, "Quo Vadis, Domine?", Iata "moto-ul "Ispitei Izbavirii": "La miezul noptii, un popor se clatina si piere. Nu este nici intuneric, nici umbra a mortii, unde sa se poata ascunde cei ce fac faradelegea. Biblia, Iov, 34:20,22)"
http://www.contemporanul.ro/…/mihai-sin-un-semnatar-testame…

Mihai Sin. Un semnatar testamentar: Ispita izbăvirii

După ce Editura Humanitas a publicat primul volum, iar directorul editurii păruse...

CONTEMPORANUL.RO

• 

  Smaranda Dobrescu Am citit romanul sau Schimbarea la fata pentru care in 1985 a luat premiul Uniunii Scriitorilor. In perioada aceea cand il citeam pe Breban si pe Buzura cu constiinciozitate, romanul lui Sin mi-a atras atentia prin spiritul lui profund contestatar, scris cu o furie stapanita, rece si lucida si l-am alaturat intr-un fel celorlalti doi.. Hitlerul din carte, acel sef minuscul era de fapt Ceausescu acelor ani. De altfel infierarea sa de catre un anonim i-a fost fatala dupa 1985. O pierdere pentru literatura romana.

  
  
• 

  Nedeea Burca Ce bine l-ai surprins, Smaranda! Furia aceasta stapanita, rece si lucida, i-a carcaterizat intotdeauna cartile. Cu atat mai mult au fost scrise asa cele de dupa 1990. Si, pesemne, tot luciditatea sa rece, de otel, i-a suparat atat de mult pe Alex Stefansescu, pe Liiceanu, dar si pe multi altii. Fusese prieten bun cu Buzura in anii 80, dar nici Buzura nu l-a aparat atunci cand a intrat in "malaxor". Si mi s-a parut dureros si paradoxal, fiindca desi scrisese despre Ceausescu asa cum a scris, nu el l-a transormat intr-un scriitor practic interzis, ci tocmai "lumea buna" a literelor noastre, "intelighetzia anticomunista", adica exact aceia care inainte n-au manifestat nici pe jumatate, si nici macar pe sfert curajul lui Mihai Sin. Cartea asta, pe care am cumparat-o azi si am lasat totul de-o parte ca s-o citesc mi se pare, insa o uluitoare revansa, chiar daca post-mortem. Fireste, greselile de redactare apar inca de la prima pagina, dar m-am obisnuit de-acum.

  
  
• 

  Nedeea Burca In ceea ce ma priveste, eu am mustrari grozave de constiinta fiindca, la un moment dat i-am promis ca voi scrie despre el pe indelete si, asa cum era el, incojurat de tacere pe atunci, s-a bucurat. Din pacate, n-am reusit sa duc "materialul" pana la capat, timpul n-am mai avut rabdare si Mihai a trebuit sa plece dintre noi. Il voi termina, de buna seama, dar n-am sa-mi pot ierta niciodata ca nu m-am grabit indeajuns. Nu stiam ca trebuie sa ma grabesc, chiar daca nu mi-a ascuns niciodata faptul ca nu-i era bine... Si uite, vreau de aceea sa-l las sa vorbeasca, in speranta ca va fi auzit de cat mai multi oameni.......http://www.rostonline.org/rost/dec2005/criticul.shtml

  

  Criticul manelist

  În "Convorbiri Literare" nr. 4, aprilie 2005, Alex Ştefănescu publică un articol intitulat sec "Mihai Sin",...

  ROSTONLINE.ORG