Imbatranind citind - 8 februarie 2015

Imbatranind citind – 8 februarie 2015

Stefan Kovacs a distribuit notiţa lui.

Îmbătrânind citind

Am început-o cu ”Abecedarul lui Martinel” pe care mi l-au luat ai mei la 5 ani- și pe care îl mai am și acuma. Prima carte care mi-a plăcut- dovadă și măzgăliturile de rigoare pe ea. 

La bunica- casa avea în sufragerie o nișă- unde bunica avea biblioteca. Era locul meu preferat- era răcoare și plin de cărți bune. Ce-i drept, uneori cam premature- de exemplu Gil Blas- dar cu atât mai interesante. Tăvile cu prăjituri (nu vă închipuiți cine știe ce- Non plus ultra și biscuiți populari cu cremă- dar erau extraordinare) erau aproape. La fel și dispepsia (inclusiv intelectuală). 

Am avut norocul să am și la școala generală, și la liceu și mai ales la facultate- biblioteci superbe. În școala generală mai mergeam și la biblioteca pentru copii ”Ion Creangă”- pe Tell (o mai exista și acuma ?) unde aveau toate cărțile din colecția ”Aventura”. Tot de-acolo am citit pentru prima dată ”Cireșarii”. În zilele de luni venea la Baba Novac bibliobuzul- unde găseam alte lucruri interesante. O vreme am bântuit și pe la biblioteca de cartier- era însă mai complicat de ajuns. 

A existat o perioadă destul de lungă când îmi puteam permite să citesc aproape tot- de la Eliade și poezie bună și până la studii de sociologie, psihologie și romane de aventuri. Nu mi-au plăcut niciodată lucrurile prea romanțate-gen Jalna . Drept care nici nu le-am citit vreodată. La fel, am avut o aversiune cruntă față de lecturile obligatorii- cu excepția câtorva- cum ar fi Coșbuc și Goga. Dar dacă vrei să stresezi un copil pe viață- pune-l să îi placă ”Puiul” de Brătescu Voinești. Sunt curios câte generații de Râmaru a dat ”Puiul”. 

Ben Ten-ul din zilele mele erau romanele lui Dumas, ”Căpitanul Fracasse” și Karl May. Winnetou și Old Shaterhand. Crema de pe tort erau Pif-urile (dacă spui cumva acum că stăteai la coadă și mituiai chioșcarii să-ți țină și ție un număr te cred nebun) și ”Look and Learn” pe care am găsit-o prin 1975-1976- adică în ultimii ani de școală generală. Și revistele autohtone ”Arici Pogonici”, ”Luminița” și ”Cutezătorii” au fost la început interesante. Își mai amintește cineva de BD-urile lui Val Munteanu din ”Cutezătorii” ? După care- adică de când a început cultul personalității lui Ceașcă- s-au transformat niște porcării. Copilul șocat de ”Puiul” și care dădea bani să-și cumpere o revistă avându-l pe mărețul pe primele pagini- chiar că își revenea cu greu din șoc.

La facultate- pe lângă biblioteca de vis din Politehnică (Salutări, domnule Gramma, indiferent de locația dvs. actuală) am descoperit și bibliotecile străine. Cea americană- de unde am citit  Fundația lui Asimov și unde împrumutam revistele de Sci-Fi în fiecare sâmbătă, cea franceză- care împrumuta și discuri - mai apoi casete și CD_uri și avea o colecție specială de BD- unde l-am regăsit pe Gai Luron și finalmente cea britanică- cea mai modestă dintre toate pe vremea aceea- dar îl aveau pe unicul și inegalabilul Bond. Nea Mitică Haita- Dumnezeu să-l ierte- șeful de personal din vremea aceea i-a atras odată atenția- prietenește- tatălui meu că ar fi bine s-o mai răresc cu americanii- a fost singura interferență a Securității cu plăcerile mele relativ interzise. Dar fără nici un fel de urmări - mă rog, cele pe care le știu eu. 

Mai recent- adică când am început să câștig relativ bine (având între 3 și 5 slujbe) am putut să-mi cumpăr cărțile pe care le doream. Relativ. Nu-mi pot permite mai mult de 2-3 cărți la 6 luni, 1 an. Ăsta e și motivul adevărat- și exact pentru care mă înfurie anumiți oameni politici- pentru că din cauza politicii lor idioate nu pot eu să-mi cumpăr cărți. Știu că pare jalnic- că sunt un lamer- dar asta e. 

Actualul loc de vis- și perdiție- este librăria Frost din gang de la Krețulescu. Prin 2006- 2008 când am câștigat ceva mai bine frecventam destul de des Cărturăreștii de la Universitate- la vremea aceea erau câțiva guru știutori de de toate- de unde mi-am comandat- de exemplu - Jesus Christ Superstar (CD) și mi-am luat câteva filme bune. În acest moment- poate că guru mai există printre noi- dar de permanență sunt niște fătuci cam jalnice. 

În mod frecvent îmi cumpăr cărțile de la tarabele din fața Oborului. Mă știe lumea- și mă servește. Am avut și oferte să iau pe datorie- dar nu risc așa ceva. 

Paradisul pentru mine este o bibliotecă uriașă, cu un geam deschis prin care simt un vânt plăcut. Și cu un ștand veșnic actualizat de noutăți interesante și care culmea, se găsesc la raft. 

Top of Form

Bottom of Form

 Prospectiv A-z .
"Paradisul pentru mine este o bibliotecă uriașă, cu un geam deschis prin care simt un vânt plăcut. Și cu un ștand veșnic actualizat de noutăți interesante și care culmea, se găsesc la raft."

Atunci (si) America ar fi un astfel de paradis--a se re/vedea referintele pe care le-am facut la bibliotecile de aici.

http://pefacebook.prospectiv.org/.../cum-omorat-cine...

  Mihai Ion Turcu Printr-o mutare posibila in conditiie vechiului regim, cauzata de prea marele entuziasm manifestat penru "Declaratia din Aprilie a PCR",am ajuns din BCS,(unde petreceam duminica a.m. in fonoteca, se puteau ascuta in casca integrale avand si partiurile pe pupitru, Bach spre exemplu), soldat in armata, vremuri bune, si pe santierul unde impreuna cu mii de ati soldati sapam fundatia Combinatului Govora, prin februarie. Era foarte bine, sapam santuri in regim de munca de santier, in niste noroaie ubiquitare, primeam mancare multa si buna, ratiile fusesera suplimentate de armata, de CC al UTC si de santier, astfe incit toate ciorbele deveneau tot tocana,( numaru limitat de autoclave din bucatarie trebuiau sa cuprinda toate suplimentarile), dupa care pan a doua zi puteam sa ne odihnim de voie, in baraci, supraincalzite cu aburi de la combinat, sa facem dus cu apa calda dupa dorinta, si sa stam in paturi curate. Pe santier exista bibioteca si standuri de librarie. De la un stand plasat si el in noroi, mi-am cumparat un volum de poezie Reiner Maria Rilke legat in piele alba, apara de o caseta eleganta, si Fiziologia Criticii de Boisdesfrais (!?).Nu citesc poezie, dar ce nu face omul cand in rest sapa santuri. Dupa terminarea stagiului obigatoriu "la munca de jos", am ajuns sa proiectez si sa coordonez o ampla cercetare privind penetrarea informatie social-politice si tehnic-stiintifice in populatie, pe un esantion stratificat, reprezentativ pentru Judetu Sibiu. Paralel au fost luate in studiu toate sursele de informatie acceste. A rezutat un fapt de care am fost foarte, foarte mandru, extensia extraordinara a lecturii in toate segmentele de populatie ale esantionului. (Carti imprumutate din biblioteci, carti cumparate din librarii, reviste desfacute prin chioscurile de presa) deceniul al VIII-lea al sec XX.

  Prospectiv A-z .
...pe de alta parte, numai "0.7 percent of books published in the U.S. every year are translations of fiction and poetry..."...

Why Americans Don’t Read Foreign Fiction

When French writer Patrick Modiano won the Nobel...

thedailybeast.com

  Ionel Iani Velciov Sincere apreceri de la un fost devorator de carti !

  Smaranda Dobrescu In anii studentiei mele tot in gangul de la Kretulescu imi luam cartile. In fiecare marti daca erai la coada facuta inainte de deschidere, pe la ora opt, apucai cu putin noroc carti frantuzesti din Livre de poche. Comori. A fost epoca in care incepand cu Prevert am inceput sa citesc poezie, in special.

  Nedeea Burca Acum am pus piciorul in casa, dupa o lunga calatorie pana la Biblioteca Metropolitana (fosta Sadoveanu) si inapoi. Am dat de nota asta indata ce-am deschis laptopul si... puteti sa radeti cat vreti, m-a bufnit plansul. Fiindca problema este cat se poate de reala. Am (re)gasit biblioteca plina cu oameni care vor sa citeasca (semn ca din ce in ce mai putini isi pot permite sa cumpere carti), atat tineri, cat si varstnici, in general oameni imbracati modest. Personalul e amabil, dar "oferta" e dezamagitoare. Majoritatea cartilor sunt vechi si foarte vechi fiindca, asa cum stim... nu exista fonduri. Oare ce-am putea face ca sa se inteleaga odata pentru totdeauna ca alimentarea bibliotecilor este o prioritate nationala???? Care vine inaintea a tot felul de conferinte despre cai verzi pe pereti de la care isi posteaza Ministrul Culturii poze pe facebook?

  Smaranda Dobrescu Oare primesc donatii fara sa supuna donatorul la foarte multa birocratie?

  N.B La Bucuresti nu stiu cum este, la Targu Mures insa mi s-au plans oamenii (profesori batrani de limba si literatura romana, care au acasa biblioteci uriase, stranse de-a lungul unei vieti, precum si scriitori in varsta) ca donatiile nu sunt primite "din lipsa de spatiu".

S.D  De asta ma temeam si eu. Biblioteci scolare nu prea sunt iar daca vrei sa le dai, vechi sau mai noi iti ridica o gramada de conditii.
Oare exista norme privind donatiile sau nu merita deranjul pentru bibliotecari sa le desfaca, sa le inregistreze, sa le gaseasca loc, etc. ?