Dispariția marelui zeu Pan și capul tăiat al lui Ludovic al XVI-lea. Prospecțiuni pentru viitor. – 23 ianuarie 2015

Dispariția marelui zeu Pan și capul tăiat al lui Ludovic al XVI-lea. Prospecțiuni pentru viitor. – 23 ianuarie 2015

Stefan Kovacs

Dispariția marelui zeu Pan și capul tăiat al lui Ludovic al XVI-lea. Prospecțiuni pentru viitor.
---------------------------------------------------------------------------------
Bun - povestea e simplă. Undeva prin începutul perioadei cunoscută și ca A.D.- navighează un vapor printre insulițele grecești. La un moment dat, trecând pe lângă o insuliță nelocuită, se aude o voce ”Thadeus, Thadeus, unde ești Thadeus ?” .Majoritatea călătorilor habar n-aveau cine e Thadeus- care era pilotul. Iese Thadeus pe punte și vocea îi spune ”Thadeus, când ajungi la Deplhi, spune-le tuturor că Marele Zeu Pan a murit !” .Thadeus că hâr, că mâr- până la urmă spune că dacă vântul va bate în pânzele corabiei (de 2 zile nu mai era vânt) se va conforma. Începe să bată vântul- și el e obligat să-și transmită mesajul compatrioților- provocând o jale destul de mare. De ce ? Pentru că odată cu Pan murea și un anumit mod de viață. Pan- pe care noi îl cunoaștem cu picioare de țap și cu un anumit organ exacerbat- era un zeu ceva mai vechi- care nu numai că l-a precedat pe Zeus și echipa lui- dar se spune că l-ar fi și instruit pe Apollo.
Ne întoarcem- de fapt sărim prin timp- la Ludo- adică Ludovic al XVI-lea. Cei care privesc Revoluția Franceză ca un rău- ar trebui să vadă un pic înainte prin istorie- într-o țară profund divizată religios și politic începând cu Francisc I-ul - și repusă pe scena Europeană de eforturile lui Henric al IV-lea. După care urmează un rege neînsemnat- Ludovic al XIII-lea- care are noroc cu un cardinal mare- Richelieu și cu unul descurcăreț- Mazarin- un rege imens- Ludovic al XIV-lea- dar care a secătuit Franța- și un rege plaizirist- Ludovic al XV-lea. Totul e bine, doamnă Marchiză. După care vine Ludovic al XVI-lea- alt rege neînsemnat. Care deja, precum Pan- este victima contextului- adică a unei gestiuni defectuoase a statului, a unor consilieri de calitate inferioară și a unor timpuri vitrege. Sau nu. Marea Spaimă- precede cu un an Revoluția Franceză- și este la fel de lipsită de logică precum isteria provocată de moartea țapului Pan. Iluminiștii- pe care foarte multă lume îi acuză de Revoluție- se simt foarte bine la curtea țarilor ruși- care sunt totuși autocrați adevărați- nu murături ca bietul Ludovic XVI. O serie de decizii greșite- terminându-se cu fuga regelui de la Varennes- conduc până la urmă la ghilotina din Piața Greve. Ce-ar trebui subliniat aici ? Faptul că Franța nu era obișnuită să trăiască fără rege. Faptul că decizia de decapitare s-a luat cu o majoritate foarte fragilă în Comitetul Salvării Publice. Faptul că unei stări de teamă generalizată i se răspunde (în firea umană) aproape întotdeauna prin violență.
Să ne reîntoarcem la Pan. Lumea antică- în special cea romană pe vremea când se întâmpla acest lucru- era obișnuită cu un anumit fare per niente, cu un stil ușor visător, ușor tolerant. Alături de zeitățile grecești- trecute sub jurisdicția Romei imperiale- se acceptă zei precum Mithra sau Ishtar. Ba chiar împăratul devine când și când un zeu. Lucrurile scapă de sub control și unei civilizații prea tolerante (vreo analogie cu cea de azi, cumva ?) i se opune o religie la început ciudată- în orice caz ciudată pentru romanul de rând- în care Zeul nu mai fură nevestele muritorilor și nu mai face lucruri de prost gust cum ar fi să-i transforme pe încornorați în sălcii- ci se sacrifică pentru toată lumea. Și aici moare Pan- un tip de treabă în general dar cam prea ahtiat după sex.Făcând loc pentru o religie a speranței într-o egalitate cu Petru, Pavel și ceilalți tovarăși de început ai lui Hristos. Care nu sunt de neam nobil- a se vedea de exemplu cum Flavius Josephus este lăsat pe-afară, bunul Flavius Josephus care a fost în stare să-și trădeze tovarășii pentru a fi pe plac împăratului Romei și care ar fi trădat pe oricine dacă ar fi putut ști că la un moment dat niște oarecare- pescari, vameși, etc.- vor ajunge într-o Religie universală.
Revenind la ziua de azi- constatăm cu tristețe că o Religie care începe să fie diluată și pervertită față de sensurile sale inițiale- cu LGBT-ul care devine un instrument de ”corectitudine politică” chiar și în Biserică, cu o politică a unui pasivism care nu trebuie să supere pe nimeni- e în pericol să fie înlocuită cât se poate de curând. Cultele anglicane care au deviat de la mesajul inițial și devin- așa cum zicea Iisus- ”călduțe” vor fi scuipate sau și mai rău- ignorate. De către oameni cărora nu le pasă că săracii LGBT sunt discriminați ci că n-au ce să le pună pe masă copiilor sau că nu au unde să muncească. Distracțiile- de tipul celor oferite de Pan- de la cântatul din fluier și până la sex- nu mai satisfac o anumită foame de esențial, de demnitate umană.
Cazul lui Ludovic al XVI-lea ne arată din nou că faptul că ești incompetent- și ai ajuns într-o funcție de conducere- nu te scutește de răspundere. Dacă ne uităm la Europa anilor 50- cea a unui De Gaulle, Adenauer sau Chuchill- și la jalnicele specimene care conduc UE azi- un Barosso, Redding sau Merkel- constatăm o scădere îngrijorătoare a calității politicienilor odată cu actul politic. Recesiunea precedentă n-a venit din senin- ci se datorează politicilor proaste și contraproductive a unor politicieni de second hand. Criza Greciei- care nu se știe cum se va termina- o să fie urmată de criza Spaniei, Portugaliei, etc.
Finalmente- perioadele de tranziție nu sunt un exemplu prea bun pentru civilizația umană. Așa cum cu 2000 de ani în urmă au fost omorâți creștinii, apoi cei care i-au persecutat pe creștini, apoi simpli bystanders care nu corespundeau standardelor vremii- și cum pe vremea lui Ludovic XVI- ghilotina a făcut curățenie după vrerea ei- și nu după ce-și doreau inițiatorii- orice fel de sistem represiv (DNA de exemplu) nesupravegheat va conduce până la urmă la o catastrofă- indiferent de cât de bune au fost intențiile inițiale.

  Alexandru Botu Esentiala observatia :
"....   Dacă ne uităm la Europa anilor 50- cea a unui De Gaulle, Adenauer sau Chuchill- și la jalnicele specimene care conduc UE azi- un Barosso, Redding sau Merkel- constatăm o scădere îngrijorătoare a calității politicienilor odată cu actul politic. Recesiunea precedentă n-a venit din senin- ci se datorează politicilor proaste și contraproductive a unor politicieni de second hand...".

Astia de azi par a fi un fel de servitori, nu de conducatori.

Mihai Ion Turcu Mitologic crestinismul a devenit reigie universala pornind de la oameni simpli si saraci, cu mare credinta in Dumnezeul ui Israel. Nu ar fi ajuns fara Pavel care nu era deloc un om simplu, care a introdus mesajul inovator in coloniie grecesti bogate si civilizate, intr-un moment in care reigiile de mistere erau in voga, fara sprijinul femeior din calsele superioare, receptive fata de o religie emotionala si intimista, fara a fi ajuns in diaspora judaica din Alexandria si fara decizia politica a ui Contantin care a ales intre Mithra si Cristos, pe Cristos al carui biserica includea si femeile, din dorinta de a avea o religie cu potential de universalitatea pentru imperiu, si Theodosiu care a suprimat concurentele. DNA nu este ceva in sine cu tendinta de a deveni si pentru sine ca toate structurie de putere fariseic decretate autonome. Deocmadata este un instrument prin care unii scurteaza de cap pe atii, discriminatoriu, nu poate fi controlata pentru ca tuseste Obama sau Merkel, pentru ca sa tuseasca, fapt la care cred ca-i obiga statusul puterii pe care o incarneaza, si alte interese marunte, si care poate va deveni ce trebuie sau va disparea pentru ca in fapt nu trebuie in conditiie unei justitii normalizate.