Pe facebook: Ion Varlam- Securitatea si actualul regim politic de la Bucuresti

vineri, 19 decembrie 2014

Ion Varlam- Securitatea si actualul regim politic de la Bucuresti

Smaranda Dobrescu

Ion Varlam- Securitatea si actualul regim politic de la Bucuresti – 4 decembrie 2014

Convorbiri literare

"Prima telegramă trimisă de Barbu Ştirbey de la Cairo – imediat după ce Gen. Maitland-Wilson îl informase despre semnificaţia acordului de la Teheran – avea următorul conţinut: "Inventaţi de urgenţă un partid comunist!"
http://convorbiri-literare.ro/?p=2900

Ion VARLAM – Securitatea și actualul regim politic de la București | Convorbiri Literare

Afacerea Snowden şi evenimentele din Ucraina au venit să pună spectaculos în evidenţă preponderenţa crescătoare a serviciilor secrete ca mijloace de acţiune...

convorbiri-literare.ro

Octavian Lupu "Inventaţi de urgenţă un partid comunist!" Acesta este pasajul pe care mi l-as fi dorit dezbatut de autor. Inainte de 1989 au fost publicate o serie de cartulii avand drept continut o serie de documente din arhiva secreta a serviciului de informatii roman din perioada interbelica. Unul dintre aceste documente era un raport pe care un jurnalist american il alcatuise pentru structura informativa din acel timp din SUA, el lucrand ca agent sub acoperire. Din raport, alcatuit in perioada dictaturii carliste reiesea faptul ca Romania se afla intr-o stare prerevolutionara si ca urmeaza probabil mari miscari sociale al caror rezultat nu poate fi anticipat. Ce vreau sa spun cu acest lucru este reprezentat de faptul ca noi explicam emergenta comunismului in Romania exclusiv prin Yalta si tancurile rusesti. Se uita faptul ca in Romania, precum in Italia sau Franta populatia dorea o schimbare nu numai de regim dar si de sistem. Desigur nu isi doreau comunismul dar doreau o societate mai dreapta si mai putin corupta. Exact ca acum. Iata de ce este extrem de periculos sa pui tot ce se intampla in Romania pe seama interventiei externe si sa nu tii cont de faptul ca papusarii de obicei surfeaza pe valuri de nemultumire populara reale. Pe care le dirijeaza cu mai mult sau mai putin succes in directia dorita de ei.

O.L Si a propos de mult clamatul comunism spre care ar putea aluneca unele tari. Occidentul, daca lucrurile o vor lua razna intr-o tara parlita sau alta, va sprijini mai degraba un regim neofascist decat unul cu tente comuniste. Si asta pentru bunul motiv ca propietatea privata este mai putin afectata in fascism iar modul de organizare si conducere al corporatiilor se aseamana din multe puncte de vedere cu cu doctrina fascista.

Smaranda Dobrescu De multe ori ma intreb ce se intampla acum in Ungaria, cum se manifesta renuntarea declarata la democratia liberala.Pentru mine, fascismul si comunismul reprezinta optiuni la fel de grave . Dar va dau dreptate ca pentru mai marii lumii in acest moment istoric comunismul reprezinta pericolul cel mare. Ma duce gandul la articolul lui Adrian Severin scris in vara dupa declaratiile lui Orban de la Tusnad:
"Dacă am califica discursul de la Tușnad al premierului maghiar Victor Orban drept
ceea ce este – respectiv o pledoarie de inspirație neaoș fascistă – nimeni nu
ar clipi și nu am vedea în jur prea multe sprâncene ridicate. Aceasta este, de
fapt, schimbarea fundamentală la care dl Orban face aluzie fără să o și
definească așa cum trebuie: omul de rând este atât de dezamăgit și de
nemulțumit de democrația neo-conservatoare și de capitalismul neo-liberal încât
nu îi mai este teamă de resuscitarea ideologiei de extremă dreaptă –
anti-democratică, anti-liberală, anti-socială și anti-personalistă – și
privește cu interes – dacă nu chiar cu simpatie – perspectiva unei mișcări
retrograde cu față revoluționară către dictatură."

Preda Mihailescu Sa nu uitam ca doctrina lui Dughin se numeste si "fascism rosu", deci cel putin formal nu se indreapta spre un comunism. Cand citesti putin ce spune, vezi insa ca isi propune sa seduca toti nemultumitii, inclusiv din Islam - si ce face pe urma este alta problema.

S.D In mod sincron, D-le Preda Mihailescu m-am gandit si eu la acelasi lucru. Mi-am propus insa sa nu mai vorbesc despre aceasta persoana si sa nu o mai invoc cu nicio ocazie. Uneori ma incearca superstitii aparent rude bune cu ignoranta.

P.M Nu trebuie sa ne punem instinctele la incercare - dar citind pe Varlam, cel mai ingrijoratoare mi se pare mentiunea acelui "loc secret din Apus" de unde isi pregatesc comunistii razbunarea. Cand occidentul este dogmatic, mereu a iesit urât.

Alexandru Botu Pana acum s-a dovedit ca cei numiti comunisti au fost inventati, crescuti, instruiti, trimisi cu misiuni clare sa instituie "o noua oranduire" , cu scopul de a se revigora prin competitie inventatorii lor si care sa si primeasca dupa un timp drept plocon toata acea lume administrata de comunisti.

P.M Botu @ Desigur ca de impartirea ciolanului era vorba. Comunistii nostri au fost primii care au avut ideea nastrusnica de a lua promisiunile a la lettre si au inventat doctrina suveranitatii fraterne, sau cum se numeau sloganele din Aprilie. A mers ulciorul la apa pana 's-a' spart - cu un mic ajutor 'fratesc'. Cam 15 ani mai tarziu se inventa o ideea oarecum inrudita - samizdatul.

Prospectiv A-z .
Daca are cineva conta la scribd, poate punem acest document la Grup. Multumesc anticipat.

http://de.scribd.com/.../2317.../Ion-Varlam-Pseudoromania-04

Ion Varlam-Pseudoromania 04

Scribd is the world's largest social reading and publishing site.

ro.scribd.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook