Pe facebook: Ce facem cu redeventele?

vineri, 19 decembrie 2014

Ce facem cu redeventele?

Ce facem cu redeventele? – 4 decembrie 2014

Smaranda Dobrescu

Exprimarea din studiul BM referitoare la pastrarea actualelor redevente suna cam asa: " Prin pastrarea actualelor prevederi privind redeventele, Romania va deveni mai atractiva pentru investitorii straini din energie". Avantaj, investitorii straini.
Prin introducerea liberalizarii totale a gazului metan incepand cu 1 ianuarie pentru consumatorii industriali, pretul produselor romanesti va creste iar industria chimica va fi pusa la grea incercare. Somajul, va spori si el. Dezavantaj: economia romaneasca.
Se discuta inca daca liberalizarea pretului la gaz metan pentru consumatorii casnici se va face esalonat pana in 2021, cum ii place premierului sa promita, sau Bruxelles va impune si in acest domeniu anul 2015. Dezavantaj major: toti romanii. Sa se stie ca ne-a vizitat troika!

Gheorghe Gradinaru Problema legata de redeventa sta asa cum a explicat-o Basescu: este foarte greu de realizat consensul tuturor concesioanrilor pt modificarea acestora.

Alexandru Botu .............................................
Doamne, nu-mi mai plang de mila!
Doamne, nu mai rabd la sila!
Doamne, nu-i lasa-n padure
Caci nici ea n-o sa-i indure
Cu draceasca lor secure
Si cu gandul cum s-o fure.
Doamne, lasa-ma sa-i tai
Si sa-i vantur c-un vatrai.

Smaranda Dobrescu Redeventele actuale sunt stipulate in intelegerile initiale si sunt valabile pentru cel putin 10 ani de la incheierea contractului. DIn aceasta categorie iese Petrom care a implinit 10 ani si pentru a carui redevente minuscule a fost hulit Adrian Nastase de toti basistii. Masura delicata a greutatii cresterii redeventelor este explicata acum de actualii guvernanti prin ridicarea pretului exploatarii, argument infailibil. De ce nu ar fi posibil insa sa scada nivelul profitului si asa reinvestit integral?

A.B Basescu "a explicat" ca cei care "au negociat" redeventele au acceptat sa nu le modifice practic niciodata, astfel ca daca vine unul si zice ca le va modifica/creste, pentru ca sa-i mai creasca cota, lumea sa stie ca este o minciuna. Daca ar fi fost Boc cel care ar fi vrut sa creasca redeventele, atunci ar fi zis ca ala este un erou national, care a incercat si s-a batut sa faca tot ceea ce altii n-au putut....

A.B Doamna Smaranda Dobrescu prin profit reinvestit integral trebuie inteles importul de tehnologie de la firme prietene, din tarile de origine sau din retea, la preturi care sa permita scoaterea "legala" din tara a unor valori mult mai mari decat cea reala a investitiilor si capitalizarilor raportate.De aceea, nimeni nu o sa permita "sa scada nivelul profitului si asa reinvestit integral".

S.D Sandule, imi cer scuze! Sigur ca e vorba de profitul repatriat, nu reinvestit.

A.B Pe vremuri, dar si acum DEX-ul intelege repatrierea legat de oamenii deosebiti (in viata sau dupa, ramasite si de operele lor .v. REPATRIÁ, repatriez, vb. I. Refl. şi tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absenţă îndelungată (voită sau silită)..Pentru ca Patria nu putea fi decat a oamenilor, nu a lucrurilor. Acum vorbim de profit repatriat, pentru ca cea mai mare valoare din societate nu mai este omul ci profitul.

S.D Franta refuza sa-si refaca bugetul pe anul viitor care are prevazut un deficit peste 3%. Credeti ca va fi penalizata, admonestata, amenintata, exclusa? Iata ca delegatia FMI & comp ne impune pentru anul viitor un deficit bugetar de 0,9% se pare inferior celui din pactul fiscal, desi ne cere investitii mai mari si cheltuieli mult mai importante pentru armata. Evident ca in aceste conditii se vor mari taxele si se vor diminua cheltuielile bugetare. Valcov, ministrul bugetului este dispus sa nu renunte, luand in calcul, evident impreuna cu Parlamentul intreruperea afacerii cu FMI. Noroc ca a iesit Basescu si le-a atras atentia sa nu se intample asa ceva!!!. Desigur, daca la anualizarea pactului fiscal ar fi fost prezent in Consiliul European un reprezentant al altei natiuni, nu s-ar fi ales cu cel mai mic deficit in conditii de a doua tara cea mai saraca din UE. Romania nu negociaza, Romania aproba!

Octavian Lupu Pentru ca Romania sa fie atractiva trbuie sa procedeze ca SUA. Ori suntem pro-americani ori nu mai suntem. http://truth-out.org/.../27845-fueling-corporate-welfare...

Fueling Corporate Welfare

Giving oil and gas companies royalty-free fuel is a huge waste of taxpayer money.

truth-out.org|De Ryan Alexander

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 19 decembrie 2014

Ce facem cu redeventele?

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv