Pe facebook: Reforma partidelor politice

vineri, 28 octombrie 2016

Reforma partidelor politice

Smaranda Dobrescu

Reforma partidelor politice ceruta de populatie, de acum un slogan pe buzele tuturor este o necesitate dar este si un must al celor care tin firele in mana si gandesc pasii de urmat inaintea chiar a politicienilor
http://adrianseverin.com/si-totusi-ce-se-petrece-1/…

Comments

Vasile Gheorghe Depinde ce "reforma a partidelor". Așa vor și anarhiștii Anonymus, așa au vrut "tinerii frumosși și liberi" și au adus pe tehnocrați etc.

Smaranda Dobrescu Cele doua partide apartinand sistemului au pe de o parte stampila coruptiei, si pe de alta parte un electorat captiv (PSD-ul in mai mare masura decat PNL-ul) care dupa cum s-a vazut si la locale nu prea tine cont de hotararile justitiei si ramane conservator in optiuni. Fluxul insa este in dublu sens: partidele trebuie sa-si satisfaca acest electorat ca sa poata ramane la putere. Ori acum, trendul national in crestere va determina partidele sa nu mai fie 100% conforme regulilor globalizarii si directivelor euroatlantice. In consecinta cei care gandesc si pentru noi, din afara tarii au nevoie de partide noi, nascute daca se poate in valtoarea"maidanului" si care sa nu fie legate prin contract electoral de votanti. Asta ar fi reforma ce ni se pregateste, acum sau in viitorul apropiat. Asta am inteles din articolul lui Adrian Severin, desi nu pot sa nu recunosc ca sunt pe o strada cu el in mare masura.

Vasile Gheorghe Care PNL, al Gogăitei? Care justiție, a lui Băsescu și Kovesi? Ei țin cont de justiție?

Smaranda Dobrescu Domnule Vasile Gheorghe sunteti binevenit in grupul nostru. Noi avem un parcurs lung in spate si aceste intrebari sunt elucidate de mult. Poate nu ati fost lamurit de fraza mea: "Cele doua partide apartinand sistemului au pe de o parte stampila coruptiei, " Stampila exista, indiferent daca corespunde realitatii sau e convenabil sa fie lipita de usa lor..Va asigur ca parerea noastra coincide cu a D-voastra cel putin in acest subiect.

Vasile Gheorghe Știu și am văzut că binele și răul pot fi în orice partid, dar asta nu mă face să uniformizez și să învinovățesc totul (în afară de mine), de aceea, fundamental, simpatia mea politica pentru un partid sau altul ține mai mult de calitatea, și ea schimbătoare uneori, a liderului și a oamenilor lui.

Dinica Roman http://bit.ly/2dEniLR

The New Star of Germany’s Far Right Frauke Petry is a mother, a scientist, and…

intelart.blogspot.com

Preda Mihailescu Hait, far right Frauke Petry. Atunci neonazistii saracii unde mai incap?

Dinica Roman Re/Prezentarea e pentru elita intelectual-clevetitoare americana.

Preda Mihailescu Elita cam mincinoasa si hipocrita. Pe undeva catre sfarsit, vine o comparatie cu Trump si pica fraza "Like him she has been accused of financial improprieties". Nu numai ca este una din problemele pe care Petry nu le are - dar si in politica Americana, chiar daca Trump ca miliardar inevitabil sa nu aiba procese si care duc la acuzatii cand este in politica - dar problemele lui cu corectitudinea sunt incomensurabile cu cele ale lui Hillary, dovedite acate de coruptie la nivelul cel mai inalt - de care insa aceasta "elita" se face ca nu stie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 28 octombrie 2016

Reforma partidelor politice

Smaranda Dobrescu

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv