Memorialul durerii

memorialul durerii – 3 septembrie 2016

Stefan Kovacs

"Memorialul Durerii"- binefacere sau blestem ?
--------------------------------------------------------------
Începând cu 1990 - dacă nu mă înșel eu foarte tare am fost bombardați aproape săptămânal cu respectivul documentar. Care, deși putem bănui că a avut la început niște intenții relativ bune- a început să sară peste cal inoculând ideea că am trăit într-un fel de regim concentraționar de mâna întâi și ceea ce e și mai grav- inoculând ideea că populația majoritară- care n-a fost nici în munți și care n-a stat prin diversele lagăre- ba dimpotrivă a avut de beneficiat de pe urma schimbării regimului- ar avea vreo vină - și ar trebui să-și ispășească această vină (evident rămânând fără cam tot ce a primit- de la condiții decente de locuit și până la educație). 
Eu personal nu-mi asum nici un fel de vină. Pentru că n-am de ce. N-am vânat partizani prin munți, n-am condus vreun lagăr de exterminare.Și da, am fost complice la un sistem care foartă multă vreme a asigurat un relativ progres în România, la fel de complice ca și restul cetățenilor ăia proști care au construit ceva- ca să aibă generațiile de azi ce să distrugă. N-am simțit niciodată nevoia să fiu un dizident- pentru că pur și simplu n-am simțit-o. N-am fost obligat niciodată "să-mi țin gura", am râs împreună cu alții de aiurelile regimului- și cam atât. 
Problema comunismului și a efectelor sale în România e extrem de complicată- și nu poate fi rezolvată nici de un președinte care chipurile l-a condamnat, nici de o comisie condusă de cine știe cine și nici măcar de un istoric partizan sau nu. Atunci când ne uităm la familia Arnăuțoiu și la dna. Rizea- comunismul a fost un regim criminal, atunci când ne uităm la milioanele care au ieșit din bordeie ca să vină să trăiască în niște locuințe confortabile și să aibă parte de o viață mai bună- ne punem ??? trei semne de întrebare.
Cum poți să judeci un astfel de regim în care unii dintre noi au și trăit ? "Memorialul Durerii"- cu o atitudine tezistă și partizană- trimite către un anumit tip de judecată care a devenit și linia oficială în educația tineretului- din 1990 încoace. 
Ce referențiale poți să ai ? Normal ar fi- să compari viața din România sub regimul comunist- cu viața din Grecia războiului civil și a represiunii care a urmat acestuia- sau cu viața din Spania franchistă în anii 40. Asta în momentul în care dorești să folosești un referențial care să exprime ceva. 
Are vreun rost să speli creierul tineretului care n-a apucat aceste timpuri- în schimb apucă mizeria de azi- că totul a fost rău ? Câștigăm ceva cu apariția acestor generații spontanee de "anti-comuniști" care își închipuie că re-inventează roata ?
Comunismul este un drum terminat din 1989. Întrebarea este dacă vom distruge tot- și vom minți că n-a fost nimic- sau dacă vom avea înțelepciunea să folosim și să integrăm lucrurile bune.

 

Smaranda Dobrescu Eu cred ca Memorialul a avut intentii bune. De exemplu spuneti ca n-ati vazut partizani in munti, n-ati vazut lagare de exterminare. Sigur ca nu aveti nicio vina nici ca nu le-ati vazut, nici ca ati trait sub comunism, ca noi toti. Dar faptul ca serialul v-a adus la cunostiinta fapte reale nu e un act de completare a istoriei pentru cei care merg mai departe fara sa fi cunoscut aceasta latura umbrita, ucigasa a comunismului? Daca insa Memorialul a insinuat ca cei care nu au trait cosmarul inchisorilor au fost fericiti, a gresit. Eu nu -mi amintesc. Eu, mai aproape de crimele din lagare nu am fost capabila sa urmaresc serialul. Adevarurile celor scapati de acolo si mai ale celor ramasi in cimitire fara cruce, in groapa comuna s-au risipit. E interesant ca cei ce s-au intors dupa 5 sau 10 sau 13 ani nu au povestit nimic familiei (majoritatea lor) Fusese probabil prea umilitor. 

Banuiesc ca ati dorit sa rezulte o comparatie defavorabila momentelor pe care le traim acum. Eu as spune ca blestemul nostru-geografia- nu ne-a ajutat nici atunci pare sa nu ne ajute nici acum. Cat timp vom putea discuta liber aceste lucruri, avem insa un avantaj in prezent. deocamdata.

 

Stefan Kovacs Nu neapărat. Evident că orice fel de abuz este un abuz- indiferent că vorbim despre 1 om sau despre 10.000 de oameni. Mă întreb însă cât este de util să pedalăm totuși pe respectivele abuzuri pentru a convinge niște generații care nu știu nimic că totul a fost rău. Și dacă n-ar fi fost mai indicat să păstrăm ceea ce era bun- în loc să dăm foc la miriște.

 

Smaranda Dobrescu Nicio exagerare intr-o parte sau alta sau o apasare pe pedala mai mult decat e cazul nu e de dorit. Trebuie discutate si lucrurile bune, bineinteles. Nu in ultimul rand educatia sau sanatatea. Educatia, cu amendamentul ca pana in 1963 accesul la invatatura era oprit pentru cei dintr-o anumita clasa sociala sau copiilor celor arestati.Calitatea acesteia, faptul ca sanatatea era gratuita, ca la mare gaseai pe langa mahari cazati in vile de lux si familii sarace cu copii era iarasi un lucru bun. Faptul ca multi au capatat locuinte gratuite ti se pare azi a fi un basm. Si nu in ultimul rand ca aveam industrie, aveam joburi, tara progresa. Cam asta ar fi si bune si rele.

 

Preda Mihailescu Nu am urmarit in tara evolutia, deci consideratiile mele sunt de la o distanta. In primul rand, ideea de "inoculare cu vina" nu poate fi produsa unor oameni care stiau pe ce lume traiau si ce se petrece in ea. Mai grav insa, caracterul ambiguu al emisiuni -- dand crezare dlui Kovacs ca a evoluat in directia de dansul descrisa, nu am motiv sa ma indoiesc -- eu cred ca nu in emisiunea insasi isi are originea. Ci in contrastul inspaimantator cu lipsa totala a unor actiuni ale statului: dupa 25 de ani se aresteaza UN tortionar. In tot acest timp, oamenii erau in situatia de a a sti ca fostii lor tortionari erau pensionari mai bine remunerati decat ei, si nimeni nu le punea intrebari! Despre ce "vina" se poate vorbi aici, daca politicienii ioc? Iar Sighetul s-a construit la initiativa privata. Un prieten Elvetian a fost in Romania, si a vizitat si Sighetul, ramanand impresionat - l-am intrebat daca a realizat din acel muzeu la capatul Romaniei, amploarea sistemului penitenciar, si s-a uitat mirat la mine: Cum, au existat mai multe locuri ca acela? 

Personal primesc din cand in cand dela memorial Pitesti cate un volum de dansii publicat - probabil pentru ca am contribuit la un congres la Pitesti. Faptul ca in ca ma mai au in banca de date deja ma impresioneaza pozitiv! Si citind unul dintre volume, m-a impresionat tonul povestirilor - de oameni care au trecut prin iad, cu povesti bine alese, din cele mai diverse cauze si contexte - dar avand in comun o intelepciune impacata, care relateaza fara sa copleseasca. Un contrast imens cu carti similare care aparusera inainte de '90 in exil - si care erau apasatoare si neimpacate. Evident deci, contextul de referinta joaca un rol important!

 

Mihai Ion Turcu Domnule Stefan Kovacs. In deceniul 50 eram marisor.In 62 am terminat liceul.Am trait perioada in care revolutia socialista "lichida burghezo-mosierimea ca clasa" nediferentiat si indiferent de ce facuse sau nu in viata sa cineva. Exemplu elocvent ar putea fi Gheorghe Bratianu, istoricul.un om de stiinta care a mur in inchisoare pentru ca-l chema Bratianu. Era epoca "dosarului" si discriminarilor functie de "dosar". Un fapt marunt in sensul acestei politici de schimbare: Admiterea in liceu impartea locurile scoase in concurs functie de "originea sociala", locurile fiind limitate.Cand am fost admis in liceu, la categoria mea de dosar, am concurat 8 pe un loc. La alte categorii concurenta era mai mica, cam 2 la categoria "muncitori", 1,ceva la categoria "tarani colectivisti si mijlocasi". Sub 1 pe un loc la invatamantul in limba maghiara. Deci eu am scos din concurs 7 fii de medici, ingineri, profesori, avocati (mica burgezie).Daca as fi vrut sa candidez la liceul militar n-as fi fost inscris in concurs "dosaru;" nefiind corespunzator.Intimpul liceului am fost ales sef al clasei implicit secretar al OB UTM.Spre sfarsitul anului a venit dispozitia ca secretari sa nu poata fi decat fii de muncitori, am ramas in birou o colega din birou al carui tata era sofer, a preluat functia.La unele facultati, la care as fi vrut sa candidez, se cerea dosar aprobat de Regiune (Brasov in cazul meu), facultatile fiind considerate "ideologice". Am candidat la facultatea de muzica din Cluj, eram un pianist peste mediocru. Profesoara de canto , Lia Jubic, tragea de mine sa candidez in anul urmator la specialitatea "canto" , aveam o voce de bas - bariton frumoasa.Nu ma vedeam pe scenacantand aria calomniei, care-mi si placea.Mi-o cant in minte in diferite interpretari, plimband cainele.Am scapat din vedere ca as fi putut canta partitura basului intr-un Recviem.In anul urmator nu s-a mai cerut dosar aprobat de partid pentru admiterea la una din facultatile care ma interesau. Am oscilat intre drept si "filozofie generala". Mi-am depus dosarul la filozofie, materiile de concurs erau identice. Am fost 26 pe un loc. La data respectiva o concurenta enorma. La drept erau 4 pe un loc.Am fost admis.In anul II si jumatate din anul III am facut obiectul unei anchete a securitatii fiind in final nu trimis in judecata ci doar exmatriculat " din toate institutele de invatamant superior" ( au fiind inmatriculat doar la Universitatea Bucuresti, dar asa numea ministerul sanctiunea.Suspendarea a durat 5 ani, timp in care am efectuat serviciul militar si am intrat "in campul muncii". La demersurile repetate, Ministerul Invatamantului a aprobat sa-smi reiau stidiile la Cluj, fara frecventa.Dracu m-a pus sa sustin licenta cu o teza de filozofie comparata privind conceptul de munca Marx-scrieri de tinerete-Hegel, lucrata pe textele in limba orioginara. Am fost notat cu 8. Obsaervasem ca din Operele lui Marx volumul cu scrierile de tinerete era scos din librarii si la fondul special in biblioteci, in plus centrul de greutate al tezei cadea pe Hegel.Din facultate fusesem dat afara printre altele sub motiv incriminatoriu de a fi spus ca "Hegel este forte inteligent", in marea adunare "de demascare" din Aula Magna a Facultatii de drept, am apucat sa resping ca as fi spus asemenea parerea mea fiidn ca Hegel ar fi genial.(cum dracu sa nu ma dea afara). Am ajuns cadru universitar la 50 de ani in domeniul psihologiei, deoarece m-am reprofilat pe ceva ce nu vare legatura cu "ideologia" mai exact psihopatologie.(Fusesem psiholog clinician in marele spital de psihiatrie de la Sibiu, 800 de paturi, si apoi psiholog militar civil la o scoala militara) eram paralel doctorand in psihologie, Universitatea Bucuresti si in antropologie la Institutul Reiner din Bucuresti. Institutului, (Profesorul Sahleanu), i se ridicase pe parcurs dreptul de a conduce doctorate. (reforme).Ca si Dumneavoastra nu m-am considerat persecutat ci neindreptatit printr-un viciu de sistem.Aceasta neindreptatire prin sistem, n-a incetat vreodata.In deceniul 80, lucrand intr-o scoala militara, am trait momentul in care de sus a venit ordin sa fie promovati in cariera militara muncitori, aceasta insemna persoane care au avut timp de un an minim, statutul efectiv de muncitor calificat. Sub acest motiv cel care era de fapt seful promotiei dintr-un an, fiu de muncitor, dar provenit in scoala din liceul militar, a fost notat la filozofie cu 9 pentru a iesi sef de promotie un "muncitor" caruia pe parcurs i se umflasera toate notele. Dupa revolutie fiind, am fost cerut de ministrul adjunct al MApN pentru o functie centrala, de ofiter. Dosarul semnat de ministru, a fost blocat la cadre pe motiv ca in 1964 am fost dat afara din UTC. (Fusesem reprimit in UTC cu recunoasterea integrala a vechimii si eram ex membru PCR). Trebuie sa spun ca nu am fost nici opozant nici cu intentie dizident in trecutul regim, doar ceva mai rezervat. De securitate am fost anchetat pentru sustinerea prea vioaie a Declaratiei din Aprilie, si a noului Secretar General Nicoale Ceausescu ( KGB GRU se mai aflau inca oficial in tara, taraboiul fiind facut de Leonte Rautu). Noi orasenii este bine sa ne informam de situatia taranilor in anii 50, majoritatea locuitorilor Romaniei la data respectiva.Cum notati, si este adevarat, regimul a avut o parte constructiva. Cand si daca veti avea dispozitie, Codul Penal RSR Partea Speciala.Comentat, vol I. Este o lectura folositoare pentru a intelege conditia in care noi toti cautam sa ne vedeam de treaba.

Stefan Kovacs Un regim cum a fost cel comunist în România nu se putea menține decât prin represiune. Nu cred că e cineva care să nege asta- indiferent că represiunea s-a făcut mai pe față- ca în anii 50- sau mai disimulat- ca în perioada lui Ceaușescu. Întrebarea- la care vor putea răspunde doar probabil cei de peste 100 de ani- este însă- a fost un regim distructiv pe ansamblu sau a dus totuși cumva România înainte ? Iar dacă a dus-o înainte- de ce nu s-au putut păstra elementele bune (evident că nu pe plan ideologic) ?

 

Smaranda Dobrescu Domnule Kovacs, am impresia ca ati ajuns la intrebarea care sta de cateva luni pe frontispiciul grupului., semn ca ne-a macinat si continua sa ne macine . Lipsa unei explicatii convingatoare care sa ne satisfaca aceasta dilema adanc infipta in noi ne va impiedica mereu sa intelegem de ce nu s-au putut respecta cele bune din trecut.

 

Mihai Ion Turcu Stefan Kovacs @Mi-am plibat labradorul, exista o societate a cainilor care obliga insotitorii umani sa stea de vorba , deci am continuat discutia de mai sus cu un inginer, de 40 de ani. Am convenit ca si daca n-ar fi existat razboiul si ce a urmat, societatea s-ar fi modernizat si ar fi progresat si ca discutiile contrafactuale sunt totdeauna "discutabile".Specificul acelor persecutii este ca au fost programatice, ideologice, categoriale. Nimic nou, sa ne gandim la revolutia franceza, sau la persecutarea catolicilor in Anglia dupa reforma bisericii, sau a hugenotilor in Franta, sau a evreilor in general etc. Distrugerea economiei noastre dupa schimbarea de regim a decurs din ideea neoliberala ca statul trebuie sa fie minimal, fara rol economic ca antreprenor, ori statul era proprietarul acelor valori si capitalului, care au trebuit transferate in maini private , transfer pagubos, mainile private intelegand sa castige mai mult decat au platit pentru a le dobandi - valorificand terenul si fierul.In plus prin liberalizarea circulatiei capitalului a intervenit factorul concurenta care eliminat capitalul romanesc si productia noastra de pe piete.Ar mai trebui sa discutam despre forta de munca si salarizare, despre emigratie etc. "Tranzitia" noastra a fost programatica, abrupta, neorganica. Sa ne uitam si la felul in care RFG a lichidat economia RDG- praf si pulbere.

 

Preda Mihailescu Stefan Kovacs @ Destructiv sau a dus Romania inainte? In ce sens? Moral si social a dus-o in jos, pentru ca asta era telul de la inceput: Extraordinare directivele lui Beria, specificand acribic nu numai distrugerea "inamicului de clasa", dar, mai paradoxal, promovarea celor mai inapti si contrari munci, din clasa muncitoare, pe postul de raspundere! AHA! - si cei care au fost intre instalatorii, sau progeniturile instalatorilor acestui sistem, se mira si angajaza mici armate de propagandisti mediatizati, pentru a mai baga in mintea sarmanilor oameni ca ei sunt de vina, avand cumva o tara de la Daci incoace - si nu dela selectia negativa constienta a lui Beria.

A existat in Romania si momentul contraofensivei comunistilor romani, da - chiar daca argumentul care incearca sa ii faca inocenti, de genul "nu au avut incotro", are anumite limite, caci nu sunt semne ca ar fi simtit remuscari sau reticente in exterminare "dusmanului de clasa". Dar au facut o incercare care a plasat Romania in randul unui numar infim de state din secolul 20, care s-au impotrivit bipolaritatii, s-au trezit intre sisteme si au fost sufocate de amandoua. Ceea ce ar fi putut lasa matrial, a fost vandut si distrus de voiosii invingatori - deci la ora actuala tot ce ne-a putut ramane este judecata critica a expreientei, tragerea concluziilor juste, intre invariantele geopolitice si politica interna. De invariante nu a putut scapa Antonescu, nici Dej si nici Ceausescu, dar unii i-au judecat pe antecesori. Acum nu avem pe nimeni care macar sa incerce. Poate peste 100 de ani, se va vedea altfel: daca Romanilor le va merge mai bine, vor vedea totul cu un ochi mai ingaduitor - si daca le va merge mai prost, sa nu ne mai gandim, se poate ca fiecare perioada precedenta sa mai apara ca una de glorie si speranta. Sa ne dorim ca prima varianta sa invinga!

 

Smaranda Dobrescu O intrebare aspra ar fi de ce s-a privatizat nebuneste, fara beneficii vizibile, ba dimpotriva cu pierderi de unitati si ramuri productive, cu disparitia de foarte multe joburi. (in 1990 aveam 8,4 milioane de lucratori). O singura scuza sa-i spunem a avut inceputul lantului nesfarsit de privatizari: In 1990 in ianuarie au cazut toate contractele incheiate pentru export si implicit cele care aprovizionau piata interna. Cu alte cuvine nu am mai avut pietele de desfacere traditionale care ne asigurau valuta necesata importurilor. Acele unitati nu-si mai puteau continua lantul productiv, nu-si mai puteau plati oamenii. Solutia nu era alta decat privatizarea. Ca s-a exagerat sub presiunea externa, ca FMI incepand cu 1993 a conditionat toate imprumuturile de noi si noi privatizari, asta e elementul obiectiv si sa-i spun, oarecum scuzabil. Balul ce s-a derulat mai apoi, nu a fost justificat insa decat in foarte mica masura. IMM-urile au aparut tarziu caci capital romanesc nu era. Mai departe insa.. evina noastra..

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ Si aici o privire de jur imprejur ne invata cate ceva. Rusia se pare ca a traversat in anii '90 o si mai violenta descompunere a economiei - Putin punand insa capat acestei perioade, in mod dictatorial-soft (comaparat cu experientacunoscuta) In Polonia s-au intamplat fenomene paralele. Actorii sunt de asemeni similari - o anumita latura rediviva internationalist-cominternista care s-a refardat in "neocon". Sunt cam multe coincidente, ca sa nu iau in serios ce imi spunea un doctorand al meu, cu 20 de ani experienta prin etajele mai inalte alt multinationalelor: "La voi se cunostea si practica mica coruptie - dar pot sa fii sigur, ai nostri (adica francezii, adica in general occidentul) i-au invatat Marea coruptie". 

Vad o disperata incercare de asumarea colectiva, sa ne asumam si noi, caci ceva ceva vina vom avea noi - dar nu este asa usor de identificat cand o asumare este corecta si poate fi catarthica. Cand au fost instalati hotii si indolentii care cu siguranta fusesera selectati cu mai multa atentie in anii '90 decat ne inchipuim noi, oamenii inca nu se trezisera. Vina poate de a nu fi destul de vigilenti!? Asta poate da!

 

Smaranda Dobrescu Oamenii nu puteau sa fie atat de vigilenti, cel putin cei care intrasera cu cele mai bune intentii in politica si nici nu-si puteau imagina ca o reconstructie a societatii se poate face cu hotomani. Pe de alta parte e de recunoscut ca nu aveam specialisti care sa fi parcurs traseul de la economia centralizata, planificata la economia de piata. Fiecare a facut cum s-a priceput mai bine. La inceput, in partide se discuta intr-un limbaj strict anticomunist (vorbesc de partidele istorice) oamenii inchipuindu-si ca daca sunt vigilenti sa nu patrinda comunisti, lucrurile sunt ca si rezolvate. Au intrat insa oameni cu misiuni, nu pentru a readuce comunismul pe tapet ci pentru a reprezenta planurile si interesele straine ridicarii tarii.

 

Smaranda Dobrescu Preda Mihailescu Cand spun "e vina noastra" ma gandesc ca am avut si eu un mic rol in parlament incepand cu 1992. Nu vreau sa intelegeti vina colectiva a romanilor. Chiar daca eu am facut doar legi favorabile in social, apartenenta mea la forul legislativ si un timp la guvern ma obliga sa ma pozitionez in felul acesta.

 

Preda Mihailescu Smaranda Dobrescu @ Ei si atunci? Care este concluzia? Ce loc isi are conceptul de vina aici ? Sau este el oare pur si simplu o abstractiune usor inselatoare, care serveste telului de a intelege retrospective, si a trage niste consecinte poate si neplacute - care atlfel nu s-ar trage? Poate - dar actorii sunt multipli. In 1990 in emigratie am sperat, si inca cativa ani, si nu numai romani, si Polonezi, Cehi - ca Europa se va regasi ca fratii in parabola lui Lessing, si cea de Vest va profita de temperatura emotionala si afectiva mai umana in relatiile celor din Est, iar acestia vor profita de anumit know how technologic - in intelegerea aproape nereflectata, ca nimic nu se va impotrivi mentinerii si desvoltarii unei economii puternice si in Est, care in termen lung ar fi fost in Folosul intregii Europe. Mai departe, sincer sa fiu, cred ca nu vedeau nici cetatenii occidentali, si nici o mare parte din politicieni si poate poate chiar si dintre industriasi, pana la un nivel... Mda!

 

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu @ In ce ma priveste am fost retractil legat si de faptul ca sunt de parere ca universitatea trebuie separata de politica

.

Prospectiv A-z .
Preda Mihailescu: "Cand au fost instalati hotii si indolentii care cu siguranta fusesera selectati cu mai multa atentie in anii '90 decat ne inchipuim noi, oamenii inca nu se trezisera."

Eu am lansat o teorie in sensul asta. Iliescu avea un deficit de legitimitate, cei care stiau de directiile din triaj au intaratat nataraii din opozitie sa-l lucreze la greu. De fapt, lovitura de stat delegitima TOATA feseneaua care i-a succedat. Unul din felurile in care Iliescu a inteles sa compenseze acel deficit a fost prin inchiderea ochilor la golanii si permiterea coagularii unei clase de operativi--Hrebe, Basescu, Mitrea etc. Alte astfel de permisivitati au inclus elevarea satelor la nivel de comuna, relaxarea standardelor de colo colo etc. Soros si altii dela etajele operative ale trajului au exploatat din plin aceste vulnerabilitati intrinsece ale sistemului...

Restul e istorie, iar p'asta n-o vor afla decat copiii/nepotii nostri.

Prospectiv A-z .
Domnule Kovacs, Memorialul a avut rolul lui la inceputul anilor 1990, cand nu se stia incotro bate vantul. Daca a reusit sa creeze din tinerii romani anti-comunisti apriori pana in ziua de azi e regretabil. Gasesc regretabil mai ales faptul ca un contra-discurs al celor care au faptuit cele bune din comunism nu s-a format. Un astfel de discurs ar fi trebuit sa porneasca dela blestemul geopoliticii in cazul Romaniei! Ca Memorialul ignora blestemul geopolitic este o alta lipsa a acestuia.

"Are vreun rost să speli creierul tineretului care n-a apucat aceste timpuri- în schimb apucă mizeria de azi- că totul a fost rău ? Câștigăm ceva cu apariția acestor generații spontanee de "anti-comuniști" care își închipuie că re-inventează roata ?"

Da, rostul e clar din perspectiva celor care se racoresc (oarecum si de inteles), cat mai ales din perspectiva sponsorilor noii epoci. Daca romanii ar fi fost expusi discursurilor concurente, cu analiza sursei raului in geopolitica, cred ca am fi avut cetateni mai avizati decat tinerii care striga 'jos comunistii!' acum dupa 26 de ani.

"Comunismul este un drum terminat din 1989. Întrebarea este dacă vom distruge tot- și vom minți că n-a fost nimic- sau dacă vom avea înțelepciunea să folosim și să integrăm lucrurile bune."

Nu! Ar trebui o abordare holistica, fara partizanat, cu includerea bunelor si relelor din toate timpurile. De fapt, aici la Grup ma tot intreb de cativa ani cum se face ca epurarile staliniste isi au ecoul in epurarile DNAului de acum. Cred ca si intr-un caz si in altul, geopolitica s-a intersectat cu abordarea partizana, care a creat un neam de ologi conceptual, dar campioni olimpici la auto/mutilare...

P.S. Este foarte bine ca aduceti in discutie prospectiva rolul ne/implinit jucat de Memorial. E un inceput.

 

Smaranda Dobrescu Ce anume din comportamentul politic al stangii post revolutionare- Pdsr-ul in speta i-a motivat pe destui sa-i considere comunisti ca sa aibe motiv sa se revolte si sa ramana incremeniti in lozinca?

 

Prospectiv A-z .
Prea putin din comportamentul propriuzis, mult mai mult din cum s-au alocat liniile din triaj la Malta.

 

Stefan Kovacs Nu văd un "discurs bun" despre comunism ci un discurs realist despre comunism- rezumat extrem de scurt acela că o perioadă de timp- cât s-a menținut regimul- a fost benefic pentru marea masă de populație din punct de vedere economic și social. Eu dacă aș fi la ora asta june aș înțelege din toată prezentarea că erau niște oameni buni care luptau cu ticăloșii ăia de comuniști- și că sunt obligat să mă manifest și eu ca un anti-comunist (și aici avem o explicație clară și fără echivoc a tinerilor frumoși și liberi adică a generațiilor spălate pe creier după 1989)

.

Smaranda Dobrescu Ma intreb in ce masura D-le Kovacs nu ati pornit de la o premiza gresita: tinerii frumosi si liberi, cel putin in ultima lor manifestare notabila, cand au dat jos guvernul lui Ponta nu se manifestau cu "jos comunismul" ci cu"jos partidele" dovedindu-se intr-o mult mai mare masura anti sistem decat anti comunisti. Eu cred ca s-a schimbat politica dictata de pe alte meridiane: nu mai e nevoie de partide si mai ales de Parlament. Suntem pe calea politicii tehnocrate pe cale sa puna in aplicare democratia " participativa", atragatoare pentru tinerii chemati sa faca politica tarii, imposibil de aplicat in peisajul romanesc. Mersul in care a evoluat anticoruptia la noi nu mai favoriza ideea ca stanga e comunista, ci ca partidele existente sunt toate corupte.

 

Mihai Ion Turcu Politica care se face in strada nu este politica.Politica se face prin politici de guvernare politica. Situatia de masa este "pericol public".

 

Mihai Ion Turcu Domnule Stefan Kovacs, in cu totul alta ordine de idei,sotia mea vrea sa afle care este "starea de agregare" prezenta a lui "Mopsina", si o fotografie daca aveti svp.

 

Stefan Kovacs Mopsină probabil că se află în concediu- nu i-am mai văzut fotografiile de peste 1 an...