Pe facebook: "Abia acum am aflat cine era Basescu, iar duplicitatea lui *explica* dezastrul in Romania?"

vineri, 28 octombrie 2016

"Abia acum am aflat cine era Basescu, iar duplicitatea lui explica dezastrul in Romania?"

Smaranda Dobrescu

Poate vom incepe sa avem incredere in justitia umana (din Danemarca, macar) nu doar in cea divina!

Inevitabilul s-a intamplat. Tot ceea ce am scris si am spus despre Traian Basescu s-a confirmat. Din cele mai oficiale surse. Serviciul secret olandez l-a deconspirat. Fostul presedinte al Romaniei a fost, pe rand, turnator al Securitatii, apoi ofiter de informatii al Directiei de Informatii Externe...

corectnews.com

Preda Mihailescu Ei ca sa vezi! Americanii l-au construit pe Sadham, ei l-au desmostenit. Ce inseamna asta?

Smaranda Dobrescu Pragmatism si interese petroliere sau de fracking..

Preda Mihailescu La Sadham era in primul rand faptul ca luase decizia sa vanda petrolul in Euro. La fel cum Ghadafi finaliza proiectul sau al dinarului de aur, pe care il proiectase ca o viitoare moneda pentru Africa. Spune "era", in sensul ca aceste interpretari, prezenta chiar si intr-un film BBC, mi se par mai realiste decat povestea cu petrolul -- care are la limita ceea ce ii trebuie ca sa para verosimila.

PAz .
Coprospectivii isi aduc aminte probabil ca am ridicat aici ipoteza lui Basescu ca agent multiplu (roman si sovietic). Abia acum, ingerul cazut SRS se face tzutzerul de serviciu al unora si altora, un basescu mai mic si el...

Este bine totusi ca ticalosia lui Basescu este expusa, pentru ca acei oameni de oarece buna credinta care inca mai cred in personajul acesta si suportul sau institutional (pedele/pmr) sa nu mai aiba nicio scuza.

P.S. Faptul ca Basescu a ciripit si la americani n-ar trebui sa fie o surpriza, toti se folosesc de carpele astea LA FEL.

Gheorghe Gradinaru "Prietenul" lui Base reia unele informatii care au circulat anterior si incearca sa le dea veridcitate prin invocarea desecretizarii unor documente fara a da nici un link.Informatiile asa cum sunt prezentate contin unele aspecte reale dar concluziile, in cea mai mare parte, sunt eronate si corespund doar intereselor de dezinformare ale lui SRS.De acord cu concluzia lui PAz.

Mihai Ion Turcu Important este Presedintele Romaniei,Traian Basescu.

PAz.
DOUA INTREBARI:
1) Pot occidentalii sa spuna: "Abia acum am aflat cine era Basescu, iar duplicitatea lui *explica* dezastrul in Romania?"
2) Dar sustinatorii romani ai lui Basescu? Incepand chiar cu colegii de partid(e) ai lui Basescu din 1990 incoace.

https://www.facebook.com/adrian.severinmep/posts/933071510170868:0

Adrian Severin published an article on WordPress.

September 27 ·

WordPress

La puține zile după prima alegere a domnului Traian Băsescu în funcția de Președinte al României, am ținut la Fundația „Nicolae Titulescu” din București, în pre...
See More

Președintele-jucător ca material didactic - Adrian Severin

WordPress

Smaranda Dobrescu Cei care am avut neplacuta ocazie sa-l cunoastem pe Basescu mai de-aproape, in sensul ca-i cunosteam inconstantele, loviturile sub centura frecvente, ipocrizia, etc, ne-am ales cu relatii intrerupte, cu invective etc daca am incercat sa discutam despre alegerea indoielnica facuta in fruntea statului. Dupa 10 ani pierduti jalnic pentru tara, credca nu pot faca altceva decat sa-i impartasesc parerea lui Adrian Severin: "Mai devreme sau mai târziu, dreptatea se va face. Până atunci nu putem aspira decât la justiție. Adică la restabilirea respectului pentru contractul nostru social și național. În acest scop unitatea noastră trebuie să primeze. Inclusiv prin iertarea și recuperarea celor rătăciți."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 28 octombrie 2016

"Abia acum am aflat cine era Basescu, iar duplicitatea lui explica dezastrul in Romania?"

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv