Pe facebook: Intrebare din preconizatul referendum maghiar

vineri, 28 octombrie 2016

Intrebare din preconizatul referendum maghiar

Intrebare din preconizatul referendum maghiar – 23 septembrie 2016

Draghi Puterity

Cum suna intrebarea de la preconizatul referendum maghiar:

"Doriti sa permiteti Uniunii Europene sa hotarasca stabilirea unor cetateni nemaghiari pe teritoriul Ungariei fara aprobarea Parlamentului?"

Nu vi se pare ca intrebarea nu se limiteaza doar la refugiati ci se aplica si la cetateni au UE?

Costel Gilca Pe fata!

Fogarassy Paul Prin tratatul de aderare a Ungariei la UE, stabilirea cetățenilor comunitari este legală (în anumite condiții, habar n-am care sunt alea).

Evident și explicit, întrebarea se referă la hotărârea UE (fără consultarea Ungariei) privind stabilirea cetățenilor străini în Ungaria, nu la tratatatele deja semnate de Ungaria.

Ungaria va păți ceva rău (am mai spus-o) după modelul Greciei care a organizat anul trecut un referendum anti-UE. Mecanisme există ...

Draghi Puterity Explicit??? Atunci de nu ce nu au folosit o formulare de genul "stabilirea unor cetateni din afara UE" in loc de "cetateni nemaghiari"?

Fogarassy Paul Draghi Puterity Pentru că votul a devenit ceva care nu mai are nici o legătură cu rațiunea, iar ne-maghiar trezește alte emoții decât „din afara UE".

Anna Zelinski Cred că interpretarea trimite către (re)sentimentele fiecăruia dintre noi față de vecinii ... belicoși. Ungaria nu va păți nimic rău, aș spune chiar că are parte de un tratament politicos-curtenitor din partea UE-America.

Smaranda Dobrescu Nu se refera in niciun caz la romani, caci numarul acestora care primesc cetatenie maghiara este in crestere. Au inceput chiar romani necunoscatori de limba maghiara, pensionari sa ceara cetatenie maghiara in virtutea promisiunii ca vor primi o pensie de 3 ori mai mare ca in Romania. Efectele le vom constata mai tarziu, dar nu foarte...Stire de pe internet/

Draghi Puterity Si oare ce se va intampla dupa referendum cu romanii care si-au cumparat proprietati in Ungaria fara sa isi ia cetatenia?

Smaranda Dobrescu Draghi Puterity Nu cred ca sunt prea multe astfel de cazuri. Maghiarii au o lege prin care cei care vand pamant agricol sunt pasibili de inchisoare pana la 5 ani..

Draghi Puterity Smaranda Dobrescu - In Arad poti sa iti spun ca sunt multi care si-au cumparat case prin sate din Ungaria pe langa granita.

Smaranda Dobrescu Draghi Puterity despre case nu stiu, ar trebui sa fie permisa proprietatea.

Draghi Puterity Smaranda Dobrescu - deci sa aiba proprietati pe care sa nu le poata folosi pe deplin, pentru ca stabilirea in Ungaria va fi interzisa?

Smaranda Dobrescu Draghi Puterity Nu ma pot gandi atat de departe.. Sper sa nu..

Draghi Puterity Smaranda Dobrescu - si-au lasat desigur o portita - daca vrea Parlamentul, se poate. Sa speram ca parlamentul maghiar le va fi favorabil romanilor :)

Prospectiv A-z .
Maghiarii fac ce trebuie ORICE popor sa faca. Noi, de grija a ce zic unii si altii, ne-am des/facut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 28 octombrie 2016

Intrebare din preconizatul referendum maghiar

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv