Pe facebook: Pe ultima suta, incep livrarile

duminică, 23 octombrie 2016

Pe ultima suta, incep livrarile

Pe ultima suta, incep livrarile – 2 septembrie 2016

Dinica Roman

Intra pe ultima suta (de zile) asa ca incep livrarile

Cioloș anunță PRIVATIZAREA portului Constanța

Premierul Dacian Cioloș a anunțat că privatizarea portului Constanța va avea loc după ce acesta va deveni performant. "Am transmis și acolo, pentru că

FLUX24.RO

Smaranda Dobrescu Ciolos vorbeste in principiu, nu ca ar face-o in acest mandat in care cel putin 9 ministri au fost schimbati.. Parlamentul cat ar fi el de interesat doar de alegeri nu ar putea sa aprobe asa ceva. Daca devine performant portul Constanta de ce sa nu ne bucuram exclusiv de performanta dobandita si trebuie sa-l dam altora pentru te miri ce..El trebuie oprit sa mai creada ca bijuteriile Coroanei le-a mostenit ca sa le instraineze. Si ce daca nu avem Schengen?

Mihai Ion Turcu Olanda !?

Smaranda Dobrescu Da.

Doina Nicolescu Ce am inteles eu: Mai facem niste investitii si pe urma facem cadou portul uneu firma straine, caci nimeni nu va plati pretul real. Ce nu inteleg eu este dece trebuie privatizat?

Prospectiv A-z .
Pentru ca acapararea monopolurilor naturale din colonii este parte din planul centrului. Initial, premiantii romani din anii 1990 au distrus/instrainat monopoluri naturale pentru a incuraja "competitia" si a ajunge/ramane in gratiile celor care le agatau tinichele cu snur de rever..

Smaranda Dobrescu O iesire la rampa recenta a lui Lagarde amintea tarilor europene si dadea nemultumita din cap ca au lasat-o mai moale cu cresterea productivitatii. Poate ca si productivitatea are limite tehnologice si de nivel salarial de subzistenta. Daca se invoca in afara de performanta si cine stie ce productivitate raportata la Rotterdam ai nostri vor gasi raspunsuri? Nu, nu Flavius, decidentii :-)

Preda Mihailescu Este asta confirmarea zvonurilor ca au vandut gratis Constanta la Rotterdam? Domnul Ciolos daca doreste sa marcheze o diferenta, oare nu ar fi prudent sa evite termenul golit de continut si incarcat de spagi "privatizare", fiind mai concret cu privire la conditii si la avantajele pentru tara Romaneasca, pe care spera macar sa le obtina?

Smaranda Dobrescu NU prea s-a vorbit nici pana acum in termenii reali si in totalitate la nicio instrainare de marca. Chiar si cele trecute prin Parlament aveau ceva hiatusuri..

Dinica Roman nici un avantaj sau conditie nu mai poate justifica vreo impozitie externa, Romania nu mai este in pozitie sa negocieze, Romania fie afirma, fie dispare.

Mihai Ion Turcu Sunt total impotriva. Portul Constanta este obiecvtiv strategic national.

Preda Mihailescu Mihai Ion Turcu @ Absolut de acord. Cum se poate frana o asemenea deriva? Este adevarat ca auzeam si in Polonia ca au pierdut Danzigul, dar referinta era mai mult la santierul naval - poate si acolo se va merge mai departe ...

Mihai Ion Turcu Preda Mihailescu @ Nu am idee cine ar putea scoate in strada orasele mari ?

Smaranda Dobrescu Tineti minte, ca pe vremea primarului Mazare se facuse o propunere ca portul sa intre in proportie de o treime in proprietatea Constantei, si ceva mai mult de o treime in administrarea fondului Proprietatea (Gittenstein)? Nu stiu daca s-a pus sau nu in practica ceva..

Doina Nicolescu Nicio sansa! Jafurile vor continua pana cad romanii vor constata ca nu mai au tara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 23 octombrie 2016

Pe ultima suta, incep livrarile

Dinica Roman

Intra pe ultima suta (de zile) asa ca incep livrarile

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv