Pe facebook: O versiune: americanii au bombardat

miercuri, 26 octombrie 2016

O versiune: americanii au bombardat

O versiune: americanii au bombardat – 3 octombrie 2016

Draghi Puterity

"Back in Washington, just about everyone is now ignoring lame duck Obama and doing their own thing. Recently, the Pentagon, which has no use for Obama, likely sabotaged joint US-Russians plan to end the bloody Syrian civil war by bombing a Syrian Army camp and killing close to 100 Syrian troops. 'Ooops, sorry, a mistake' explained the Pentagon.

More Russian warplanes are on the way to Syria. Ominously, Moscow just warned the US not to attack Russian military forces. Hillary Clinton's supporters keep urging a so-called US-imposed 'no fly zone' in Syria, which is code for the US Air Force blowing Syria's and Russia's warplanes out of the skies and going after command control of Syria's anti-aircraft systems. Which could be code for World War III."

http://ericmargolis.com/…/how-far-are-we-from-war-with-rus…/

Smaranda Dobrescu O stire din 22 septembrie postata zilele trecute de catre D-l Dinica Roman:

https://www.c-span.org/video/...

Dunford tells Wicker controlling airspace in Syria means war with Russia. McCain…

C-SPAN.ORG

Prospectiv A-z .
Faptul ca Obama nu poate numi inlocuitorul lui Scalia spune multe. Cum o poza spune si mai multe, un film ne va spune totul:

https://youtu.be/g87ra6gQTpI

(Aceeasi sursa indicata mai sus de Smaranda).

P.S. Aflam acum ca inclusiv dl. Kerry a jucat un pic ortogonal pe Doctrina Obama in Siria. Uite si d'asta ma intreb ce mai poate face un presedinte in SUA.

Obama urges Bill Clinton to hurry up boarding the plane

YOUTUBE.COM

Dinica Roman https://consortiumnews.com/.../obama-warned-to-defuse.../

Obama Warned to Defuse Tensions with Russia – Consortiumnews

CONSORTIUMNEWS.COM

Daniel Manate nu mi place ce se întâmplă acolo dar un comentariu tot fac: trebuie, mental măcar, să fii pregătit pentru orice; orice se întâmplă apoi te va șoca mai puțin și poți da ca reacție 100/100; ideal ar fi să anticipezi ce va fi și să începi să acționezi înainte

Smaranda Dobrescu Pierdut in declaratii contradictorii, ce mai face romanul neinformat?E drept ca ori de cate ori se intampla cate o nenorocire(din greseala!) si mor civili, parte din publicatii arata cu degetul o tabara, alta parte, pe ceilalti. In cazul SUA, de exemplu ca sa aibe loc un atac serios si inceperea unui razboi cine hotaraste: Congresul/Senatul, Presedintele/ Pentagonul/impreuna? Poate actiona Pentagonul altfel decat determinand ceilalti factori la o decizie comuna?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 26 octombrie 2016

O versiune: americanii au bombardat

Draghi Puterity

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv