Pe facebook: NASA e de stanga?

marți, 25 octombrie 2016

NASA e de stanga?

NASA e de stanga? – 4 septembrie 2016

Draghi Puterity shared Intelligence Squared's post.

NASA e "de stanga"?

So how do we save ourselves? "Collapse can be avoided, and population can reach a steady state at the maximum carrying capacity, if the rate of depletion of nature is reduced to a sustainable level, and if resources are distributed equitably" reads the report.

Here's How NASA Thinks Society Will Collapse

Too much inequality and too few natural resources could leave the West vulnerable to a Roman Empire-style fall.

THEATLANTIC.COM|BY ALEX BROWN

Smaranda Dobrescu Cu doar doua campuri de actiune decisa se poate salva colapsarea societatilor, civilizatiilor. Simplu! De ce nimeni nu-l crediteaza pe Piketty si toti gasesc motive sa evite redistribuirea? Sa fie lacomia cea care va duce la blocarea sau chiar la disparitia vietii?
Da, categoric, NASA e de stanga :-)

Prospectiv A-z .
La faza asta, NASA e in primul rand de *common sense* (cca. bun simtz). Ca tot asa ar spune si cei de Stanga ce pot da inca glas constiintei e adevarat...

Dinica Roman https://dandelionsalad.wordpress.com/.../ian-angus.../

Ian Angus: Facing the Anthropocene: The Earth's New Geological Era

DANDELIONSALAD.WORDPRESS.COM

Mihai Ion Turcu Avem in fotografie o magnifica constructie antica, helenistica, de uz public. Concomitente locuintele civile, urbane erau foarte modeste. Societatea se autoregleaza. Dereglarile sunt induse cultural.De ce scade vertiginos natalitatea in Europa, bogata si civilizata ? Exista standarde inalte privind confortul, sanatatea,educatia copiilor, plus consumerismul. Un copil costa mult, drept care scade natalitatea. In societati sarace, cu standard de viata scazut, fara perspectiva de crestere,se procreaza in prostie.Functioneaza un factor cultural stabilizat in vremea in care familia exista autarhic, supravietuirea cerea multa munca, mana de lucru si mortalitatea era crescuta. Barbatul harnic avea copii multi si bunastare, cel nevolnic nu. Societatea planetara condusa global va recurge la masuri drastice de reglare a fertilitatii indivizilor ( sfarsitul "drepturilor omului").

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 25 octombrie 2016

NASA e de stanga?

NASA e de stanga? – 4 septembrie 2016

Draghi Puterity shared Intelligence Squared's post.

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv