Decalogul istoriei secolului XX – 4 octombrie 2016
Prospectiv A-z
Adrian Nastase scrie decalogul istoriei secolului XX:
1. Apariția și afirmarea unei noi mari puteri (economice și militare) este însoțită mereu de riscul unui mare conflict (ca ex. ascensiunea Imperiului Britanic în sec. XIX, a Germaniei și Japoniei la începutul secolului XX, a SUA după Primul Război Mondial și URSS după al Doilea Război Mondial). Ce semnificatie au oare tensiunile din Marea Chinei de Sud in care este implicată China?Ascensiunea de astăzi a Chinei comportă riscuri pentru societatea internatională, asa cum consideră unii lideri americani?.
2. O țară mică aflată într-o zonă tampon poate să-și propună să fie neutră într-un mare conflict (cazul României la debutul ambelor conflagrații). Realitatea însă o va împinge inexorabil către una sau alta din tabere. România s-a aflat înaintea fiecăreia dintre cele două conflagrații într-una din alianțe și în timpul conflictului a trecut în tabăra adversă.
3. Dimensiunea unui conflict este dată întotdeauna de gradul de implicare (totală sau parțială) a marilor puteri ale momentului. Implicarea directă poate înseamna război global.
4. Orice criză economică de mare amploare (precum cea din anii 1929-1933) se sfârșește invariabil cu o perioadă de inflație puternică sau cu un conflict major. Ambele sunt modalități de redistribuire a capitalurilor, resurselor, zonelor de influentă, etc.
5. Întotdeauna învingătorii rescriu Istoria. Este si lectia pe care ne-o invată George Orwell. De fapt, invingătorii desenează si prezentul.
6. Ideologiile pot fi paravanul perfect care să justifice agresiunea. Dar, asa cum scria Margaret MacMillan, in cartea sa, "The War that ended Peace", razboiul nu este un accident. "El este intotdeauna un rezultat". Al intereselor, al orgoliilor conducătorilor, al rolului jucat de erori, confuzii sau lipsa de sincronizare. In definitiv, asa cum arăta Lloyd George, "Marele Război nu a avut vinovati. Cu totii am fost vinovati".
7. Ascensiunea partidelor extremiste creează mediul perfect pentru un conflict major.
8. Regimurile de dictatură au nevoie mereu de un dușman extern.
9. Fiecare mare putere tinde să-și asigure o zonă tampon, o zonă sandwich, din care se "înfruptă" apoi pe baza unor înțelegeri secrete.
10. Orice conflict direct între două mari puteri intervine după o perioadă de „amor afișat"! Este vorba de perioade ciclice de "love and hate". De multe ori, din acest motiv, suferă "iarba".
In ceea ce priveste situatia geografica a României, in proximitatea Rusiei, mi-am permis să dau un citat din I.I.C. Brătianu, din 1927. Întrebat dacă se impunea ,,să răspundem la acțiunile sau provocările Kremlinului", I.I.C. Brătianu, prim-ministrul României, a răspuns:
,,Nu; dacă voi fi eu la guvern, nu vom răspunde; dacă vor fi alții și aceștia vor comite greșeala să răspundă, îți spun de pe acum ce se întâmplă: vom fi zdrobiți și însăși ființa statului va fi în primejdie de moarte. Rușii ne vor copleși cu numărul și ne vor invada întregul teritoriu. Suprema înțelepciune recomandă să nu ne batem niciodată, în nicio împrejurare și oricum s-ar prezenta coaliția. Fiindcă odată terminat războiul, prietenii de arme se vor întoarce acasă, iar noi vom rămâne singuri, față-n față cu haotica, năucitoarea amenințare. Vecinătatea cu Rusia – iată principiul de la care trebuie să pornească nu numai politica noastră spre Răsărit, dar toată politica noastră externă. Vecinătatea cu Rusia – nu sentimentele, nu afinitățile rasiale sau culturale, nu interesele economice comandă politica noastră externă. Merg cu acela, oricare ar fi el, care-mi dă mai multă certitudine că mă va apăra contra Rusiei, dar nu cu armele, căci sorții unui război cu Rusia sunt foarte problematici, chiar când în joc este cea mai puternică armată din Europa, ci prin mijloace pacifiste. Sunt sigur de Rusia, atâta vreme cât sunt mai tare pe terenul diplomatic și pe acela al alianțelor; din momentul în care s-a dezlănțuit războiul, partida poate fi socotită ca pierdută". (sublinierea imi aparține).
Cum să citim astăzi acele cuvinte?
__________________________
Prospectiv A-z Nu sunt de acord cu punctele 7 & 8 ale decalogului Nastase. Partidele extremiste si dictaturile pe care le genereaza sunt evaluate post-factum, prin prisma democratiilor liberale, care nu-s garantate sa castige si urmatorul conflict.
De acord cu cele spuse de Bratianu, dar observ ca problema noastra, a romanilor, nu-i sa intelegem jocul, ci sa fim seriosi cu solutia. Si atunci, ca si acum, era nevoie de o Romania puternica. Acum, ca si atunci, Romania nu este puternica si din cauza conducatorilor ei--influentele externe sunt cam la fel peste tot, nu-s romanii cu mult mai napastuiti decat altii de interesele centrului.
10 lectii ale istoriei secolului XX
Vineri, in cadrul primei sesiuni a seminarului "Penser l'Europe", am prezentat, alături de Thierry de Montbrial, Eugen Simion, Ioan Robu si Jacques de Decker, interventia mea, pe tema lectiilor dobândite din experientele secolului XX.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu