Pe facebook: respectabilitatea Dreptei

miercuri, 30 martie 2016

respectabilitatea Dreptei

Numele tehnic al neoliberalismului e supply-side economics: ideea că dacă reduci taxele producătorilor, ei vor produce mai mult, ceea ce va conduce la o creștere a consumului și astfel la o creștere a veniturilor bugetare.

În versiunea lui mai sofisticată, neoliberalismul e o combinație de supply-side economics și monetarism: reducerea taxelor la producători și controlul strict al masei monetare astfel încât guvernul să nu poată trișa finanțând prin inflație deficitul de venituri generat prin scăderea taxelor.
Deși nici supply-side și nici monetarismul nu sunt teorii economice propriu-zis liberale, ele au ajuns să fie numite neoliberalism. Asta e, acum așa le numim cu toții.
Neoliberalismul e mai degrabă o teorie ideologică decât una economică, scopul ei fiind acela de a paraliza statul. De-asta, la fel ca marxism-leninismul, are adepți fanatici, care refuză orice dialog critic - și care, mai ales, refuză cu încăpățânare să constate realitatea din teren: oriunde au fost implementate politicile neoliberale, societatea a intrat în colaps.
Niciodată, nicăieri, reducerea taxelor la producători nu a generat creșterea economică și creșterea veniturilor la buget preconizate de neoliberali. Dimpotrivă, rezultatul universal a fost prăbușirea serviciilor publice, creșterea inegalității sociale, sărăcirea unor mase largi de oameni și îmbogățirea dincolo de orice limită rezonabilă a unei minorități. Plus anomia generalizată, redenumită ipocrit „dereglementare”.

Smaranda Dobrescu Politica monetara daca nu e asociata cu politica fiscala nu rezolva mare lucru. Atunci cand ele se asociaza sub forma denumita aici neoliberala iau forma unui stop-cadru a guvernarii lui Boc. Efectele perverse ale acestui mix de politici sunt ca in caz de inflatie si somaj, neoliberalii se concentreaza asupra inflatiei si deloc asupra somajului. Teoria economica clasica, sanatoasa in sine spune ca in situatii de criza trebuie rezolvat somajul si apoi inflatia, exactt in aceasta ordine.Un caz limita al neoliberalismului este asocierea (sa nu spun inhaitarea) cu politica de austeritate.

Prospectiv A-z:
Probabil ca dl. Cucerai vrea sa refaca respectabilitatea Dreptei aruncand ceva din balastul asociat generic cu neoliberalism. Oamenii nu-s chiar atat de naivi sa numeasca prin neoliberalism doar "o combinație de supply-side economics și monetarism", cum prin neconservatorism nu mai e numit doar esecul interventiei in Irak...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 30 martie 2016

respectabilitatea Dreptei

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv