Pe facebook: Ce urmaresc maghiarii

marți, 29 martie 2016

Ce urmaresc maghiarii

Smaranda Dobrescu

Ce urmaresc maghiarii prin nationalizarea utilitatilor: Autorităţile au redus în ianuarie cu 10% preţurile la serviciile de utilităţi pentru populaţie. Guvernul a ajuns la concluzia că preţurile pot fi scăzute cu 20-30% dacă profiturile furnizorilor de servicii sunt reduse sau eliminate. -
Ar mai ramane problema alinierii preturilor si participarea in Uniunea Energetica Europeana. Vor obtine oare derogare? Pot fi invinuiti de intentie in acest caz?

Ungaria naționalizează giganții din domeniul utilităților. Planul lui Orban

Guvernul din Ungaria negociază răscumpărarea a șase-șapte companii de utilități privatizate în trecut de statul ungar. Negocierile de naționalizare fac parte…

dcnews.ro|By dcnews

Mihai Ion Turcu Ungaria se comporta ca putere europeana, ca ceva ce nu mai este demult dar a ramas ancorata in ce la zenitul ei a fost. Tine de "cultura" ungurilor. Recomand pentru intelegerea vecinilor nostri si concetaqtenilor nostri unguri citirea traducerii tehtului imnululi national al "ungurilor", este unic. Melodia insasi este mareata in tristetea ei.

Prospectiv A-z:

https://youtu.be/J3YUfyrJdwo

National anthem of Hungary with english…

youtube.com

Draghi Puterity Tot la capitolul intelegerea maghiarilor:

https://www.youtube.com/watch?v=2ESI4pTDI9g

Angry Truck Driver vs Migrants at Calais (Eng…

youtube.com

Draghi Puterity Europa se confrunta in acest moment cu alte probleme (multumim, "mamico"!) asa ca ar putea fi momentul oportun pentru asa ceva. Desigur mai trebuie si politicieni fara mentalitate de slugi ca acest demers sa aiba sanse.

Mihai Ion Turcu Ungaria apare frecvent ca fiind nerezonabila spre ridicola prin incremenirea in mentalitatea si obiectivele ei imperiale, plus coalizari ale vecinilor contra ei ("Mica Antanta" interbelica). Apare ridicola pentru ca efectiv nu are si nu va avea suportul necesar, teritorial, financiar, militar si politic pentru asemenea veleitati. Romania s-a demontat si suportul avut pentru o politica nationala autonoma, de unde conformismul denotat. Se adauga idealizarea din necunoastere de cauza a modelului occidental si recunoasterea diferitelor decalaje reale pe care le avem.In aceasta pozitie un comportament mai conformist fata de exigentele "civilizatorii" , ale modelului occidental, iata araoganta Olandei, poate fi un comportament adecvat. Nemultumitor este faptul ca pseudoburghezia pe care o promovam pentru a recupera decalajele nu performeaza in sensul nevoilor nationale obiective , cele care ne-ar schimba statutul. Toata l;umea se plange de ceva, unde sunt solutiile, cele politice prin care putem avea alta eficienta a guvernarii. Periculos este consensul privind schimbarea ca efect a intaririi periculoase a statului politienesc care ameninta sa blocheze societatea fara a repara efectiv ceva, nici macar recuperarea unei parti din cele jefuite in 25 de ani !?

Smaranda Dobrescu Sa nu uitam ca cei care din dorinta de resetare au schimbat scena politica romaneasca-plina de racile, incompetenta, coruptie nu de putine ori- nu au avut o vedere de ansamblu a societatii. Asa a aparut un guvern lipsit de legitimitate (stiu, am mai discutat pe aceasta tema si nu am cazut de acord smile emoticon ) care nu a fost investit de catre strada cu datoria de a reveni la un stat normal care apara legea si democratia si care nu are voie sa devina un stat politienesc.
Despre suveranitate, interes national nedemonetizat de diverse personaje politice dubioase trebuie sa vorbeasca totusi politicienii. Parte din cei vechi, versati, parte din cei tineri. Onestitatea tuturor din pacate nu avem cum sa o masuram..

Mihai Ion Turcu Romania nu are "proiect de tara" ca atare nu are nici situiari politice sau civice ferme, pe mari obiective, ci solutii de adaptare la initiative straine, unele efectiv periculoase pentru prezentul si viitorul teritoriului si cetatenilor romani. Demantelarea a orice ar putea fi profitabil pentru romani este forma agresiunii majore la care nu numai ca n-am facut fata dar am si cooperat pagubos. Ideea ca Romania acuma este un protectorat american, include ceva pozitiv si toate negativitatile unei asemenea situatii. La varf presedintele si guvernul , acesta si viitorul, vor face echilibristica, incercand sa gaseasca ferestre de oportunitate pentru promovarea vreunor interese romanesti, cam atata. Directivele forte vin din SUA, singurele care cheltuiesc pentru securitatea noastra si pe care in consecinta putem conta. SUA-si apara banii investiti , este notoriu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 29 martie 2016

Ce urmaresc maghiarii

Smaranda Dobrescu

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv