Pe facebook: Despre lupta cu saracia din perspectiva guvernu-lui

marți, 29 martie 2016

Despre lupta cu saracia din perspectiva guvernu-lui

Smaranda Dobrescu

Guvernul de tehnocrati a elaborat o strategie de lupta cu saracia, desi exista una elaborata de vechiul Guvern pentru orizontul de timp 2020. Nu-i nimic rau in asta la urma urmelor daca ar aduce imbunatatiri si o finantare corespunzatoare. Elementul de noutate este ca nu Guvernul ci un colectiv condus de Cristian Ghinea a elaborat strategia iar Guvernul si-a insusit-o. Si, ce-ar fi rau in asta?
In primul rand ca strategia modifica complet actualul sistem de asistenta sociala, desi nu este indreptatit sa o faca.Cele 47 de masuri avute in vedere vor fi finantate din fonduri europene, rezultand ca alocatiile sociale nu vor mai fi alimentate din redistribuire, adica din impozitele romanilor. Daca UE dispare cumva sau nu acorda fondurile de proiect Romaniei care e prea corupta, cei vizati prin strategie raman fara o paine pe masa. Ar fi o noutate absoluta. Actualele prestatii sociale (venit minim, incalzire, etc) se vor unifica intr-o alocatie numita "ajutor de incluziune" . De remarcat ca adresabilitatea programelor este categoria celor mai saraci . In aceasta categorie intra saracia extrema, in proportie de maxim 10% dintre cei calificati drept saraci. Mare parte din cei chemati sa implementeze proiectele strategiei vor fi ONG-urile. La urma urmelor, Guvernul de tehnocrati se poate considera ca preda puterea si politicile societatii civile, fara sa bagam macar de seama
" E simplu: nu avem bani în plus, îi folosim mai bine pe cei europeni deja antamați. Toate obiectivele de politici din cele 47 de fișe sunt eligibile din fonduri europene. Ce am făcut de fapt a fost să luăm strategiile existente + modele de bune practici din societate (de gen „Teach for Romania”) și să căutăm bani pentru ele în fondurile europene, care au obiective larg și vag definite în acest moment. Vom îngusta aceste obiective prin ghidurile care urmează a fi scrise."

AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL. Cinci lucruri demne de știut despre „Pachetul integrat...

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe…

economistul.ro

Sunt eu singurul care ma iau de cap cand citesc propaganda asta facuta in limba cea mai de lemn de un tanar "politolog și publicist, consilier de stat pentru afaceri europene la Cancelaria Guvernului României"?

P.S. Mi-e teama ca un like dat comentariulu Smarandei s-ar confunda cu un like dat textului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 29 martie 2016

Despre lupta cu saracia din perspectiva guvernu-lui

Smaranda Dobrescu

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv