Pe facebook: de uichend

miercuri, 30 martie 2016

de uichend

Marius Mina's post.

February 28 · New York, NY, United States

Se incing circuitele , establishment-ul republican a intrat in fibrilatii . Stiam de vreo cateva zile ca vor fi aruncate pe piata povesti spectaculoase. L-au lasat in jocul lor pentru showbiz si rating si au ramas fara jucarii. Sute de milioane de dolari curg in industria media pentru anihilarea "extremistului" care face America de ras peste hotare. De parca Obama, Bush si Clinton ar fi umplut-o de respect prin actiunile reprobabile, razboaie ilegale si politica externa dezastruoasa, cu precadere in ultimii opt ani. Ted Cruz si Marco Rubio au ramas agatati de pantalonii lui Trump, ca doi pechinezi , incercand cu disperare sa recupereze pe turnanta ce au pierdut in 8 luni de campanie. Rubio ii ataca freza si machiajul, Cruz inghite o petarda media si il acuza de legaturi cu MAFIA. Acuzatie extrema care in lipsa probelor, ti se intoarce in freza cu forta si viteza fulgerului . Marti sunt alegeri in 13 state, Trump conduce in majoritatea sondajelor si daca ia 8 din cele 13 puse in joc, e game over, nu-l mai opresc nici cu militia. Vor incerca , probabil, sa matraseasca conventia republicana din Iulie dar riscul de implozie pentru republicani ar fi maxim. Pentru ca nu Trump trebuie sa traga concluzii din pretentiile establishment-ului republican , varfurile republicane, paralele cu realitatea, trebuie sa-l inteleaga pe Trump si pe cei carora, zeci de ani, le-au tradat interesele, Maria Sa, Electoratul. Nu e omul perfect dar , daca Trump castiga,in Noiembrie, si n-am motive sa ma indoiesc, se duce dracului "political correctness" in America si "around the world"

Draghi Puterity De cand am aflat de banii primiti de Hillary de la Wall Street, mie mi-e cam clar cine o sa fie urmatoarea presedinta a SUA. wink emoticon

Smaranda Dobrescu Atunci nu se mai "duce dracului political correctness"? smile emoticon

Draghi Puterity Daca political correctnes-ul e inlocuit de circ xenofob, nici nu mai poti sa spui care e raul mai mic. Ar fi funny daca oamenii "cabalei" l-ar fi impins in fatza pe Trump tocmai pentru ca fiind atat de ridicol sa nu existe un concurent real pentru Hillary.

Smaranda Dobrescu Poate ca Elisabeth Warren trebuia sa fie mai curajoasa..

Mihai Ion Turcu Suntem spectatori la decizia cu impact mondial a altora. Nu este politicos sa exprimam opinii, respectand electoratul american, putem avea temeri ....

Smaranda Dobrescu Noi exprimam pareri inofensive, Domnule Profesor si nici nu ni le impunem in virtutea vreunui parteneriat. In sensul invers, circulatia se face pe 6 benzi..

Mihai Ion Turcu Cu siguranta, nu cred ca este oprita expresia, indiferent care din decisiile americasnilor urmand sa ne afecteze, sunt atent cu mine pur "stilistic", (noi . unii. putem spune orice pentru ca nu mai are impact si importanta ce spunem, este privilegiul varstei).

Smaranda Dobrescu Va rog sa ma considerati in categoria D-voastra smile emoticon

Mihai Ion Turcu Cu mare bucurie, fie si una melancolica....

Gheorghe Gradinaru C intotdeauna alegerile americane sunt un spectacol, cu o miza imensa.Raman la convingerea ca initial Trump a aparut ca sa poata cistiga Hillary.Daca isi va mai modera declaratiile politice situatia se poate schimba.Interesante nuantarile legate de pozitia in privinta relatiilor bilaterale ruso-americane.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 30 martie 2016

de uichend

Marius Mina's post.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv