Pe facebook: 1 mai 1990

vineri, 13 mai 2016

1 mai 1990

1 mai 1990 – 1 mai 2016

Smaranda Dobrescu

Imi amintesc ziua de 1 mai 1990. Un grup de 30-40 membri ai Partidului Social Democrat istoric, condus de Sergiu Cunescu, cu o palnie si destula convingere sarbatoreau in Parcul Herastrau, MUNCA. Cativa curiosi dezaprobatori, comentau superior de pe margine: acasa, ne-am saturat de comunisti! Cei ce imbracasera atunci haine de sarbatoare, avusesera parte ei sau parintii lor de haine vargate datorate comunistilor ce le-au acordat acelasi statut lor ca si taranistilor, liberalilor, etc. Oare cand ne vom asuma trecutul altfel decat prin seminarii? Oare cand romanii vor face diferenta intre stanga democrata si cea comunista?
Acest gand l-am postat exact in urma cu trei ani. Azi, nu prea mai este valabil: Stanga-dreapta au ajuns sa aibe comportamente imprumutate intre ele, nu se mai stie ce ar trebui sa sustina fiecare, nu se vede decat trasatura comuna etichetata drept "banda de hoti". In schimb, fara nicio legatura cu realitatea, a revenit stupid si deplasat, acum, in epoca neoliberalilor universali si victoriosi, sloganul:"Jos comunistii"

In jurul nostru, in mai toate tarile dezvoltate se fac planuri cum sa se munceasca mai putin in epoca societatii informatizate De acum e posibil sa nu mai sarbatorim Ziua muncii, ci "Ziua loisirului"

De ce nu putem fi oare noi sincroni realitatii?

Draghi Puterity "Victoriosii" simt ce ii asteapta, cand millenial-si vor ajunge la maturitate. De aia repeta cu obstinatie "jos comunismul"...

Alexandru Botu Nu cred ca cineva ar putea da un raspuns, nu multumitor, ci satisfacator la intrebarea pusa. Ce voi spune nu are legatura cu raspunsul asteptat, ci sunt doar niste constatari. "Babelismul" politic de astazi pare asemanator cu decadenta moravurilor de dinaintea Sodomei si Gomorei. Curatirea, daca s-ar mai dori de cineva cu adevarat nu se mai poate, ca si atunci, face cu puterea oamenilor. Puterea oamenilor nu a fost niciodata mobilizata in serviciul binelui, atat de desavarsit cum a fost mobilizata in serviciul raului. Cunoaste cineva cum se inflexioneaza evolutia?

Draghi Puterity Nikolai Kondratjew avea o teorie despre ciclicitatea fenomenului economic, initiata, daca retin eu bine, de schimbarile de paradigma date salturile tehnologice. Poate daca mai intaziem putin prindem urmatorul val wink emoticon

Smaranda Dobrescu Alexandru, nu-mi vine sa ma gandesc la un punct de inflexiune de gen"planeta maimutelor" in sfanta zi de Paste..
Prefer sa-l astept pe Messia cel care simte vibratiile suparate ale pamantului si lipsa de armonie dintre oameni.

Alexandru Botu Draghi Puterity,
Daca mai intarziem noi ca fiinte biologice si sociale, ori daca intarziem in permanenta sa fim sincroni si suntem "prinsi din urma"?

Alexandru Botu Doamna Smaranda Dobrescu, si eu am aceiasi preferinta ca Dumneavoastra. Inteleg ca ar fi bine sa conteze si ce ne-ar place noua...

Smaranda Dobrescu Pornind de la ideile lui Kondratiev, Karl Marx, Rudolf Hilfterding, etc au evidentiat ciclicitatea crizelor in economiile capitaliste. "Teoria undelor" a lui Kondratiev spune ca economiile indstriale au tendinta sa experimenteze cicluri pulsatorii cu crestere aproximativa de 25 ani urmate de 25 ani de declin, sfarsiti in crize care prefigureaza urmatoarea perioada de crestere (Cum ar fi 1780-1848, 1848-1890s, 1890s-1945, 1940-2008). Singura criza atipica este ultima, cea din 2008 care nu produce crestere , avant progresist si stergerea inechitatilor prin inflorirea si multiplicarea slujbelor. Acum ne confruntam cu urmarile revolutiei 4 care produce produse gratuite sau foarte ieftine si care taie drastic joburile. Unii sustin ca intram in epoca postcapitalista..

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu Toate sistemele social-economice au ajuns in criza fara solutie, Au fost inlocuite cu alt concept. Capitalismul presupune actori sociali in conditiile unor libertati. Libertatea presupune un grad ridicat de incertitudine. Suprareglementarea anuleaza esential conditia libertatii deciziei intreprinzatorului, persoana fizica, bine individualizata, insemnand distincta de alta, cu vointa si creativitatea sa , proprietara deplin de bunuri productive pe care le poatre spori sau pierde prin angajarea lor in relatii de schimb mediate prin bani cu valoare, initiqal instrinseca. Capitalistul clasic, liber, pe o piata libera, a disparut.Libertatea de decizie in conditii de incertitudine a unuei persoane angajata economic, este substituita acuma de institutii capitaliste pe o piata suprareglementata , institutii care se substituie puterii politice , devenita simplu orgn de impunere prin mijloace politice (putere publica) a reglementarilor institutiilor capitaliste. Politicul ca fapt social a fost desfiintat , intregul agregat social devenind captiv reproducerii capitalului ca scop in sine si pentru sine, lucru fara sens. Absurdul sfarseste prin a fi atacat si demolat.In Chin ai fost construite orase "la cheie" nelocuite. Este un exemplu de absurditate capitalista crasa indiferent care a fost "ratiunea" capitalista pentru asemenea lucru. O criza globala de sistem dureaza. Fie cineva providential cu putere politica impune alt sistem, putin probabil, fie un dezastru social prabuseste sistemul incapabil sa se inoveze in alta paradigma. Un dezastru social global insemneaza haos si pierderi, urmand sa apelam la teoriile organizarii haosului pentru a face o prognoza. Societatea umana a trecut prin prabusirea de lumi. Criza majora poate avea si cauze naturale, cataclismice. Spre exemplu, explozia supravulcanului din continentul nordamerican ar prabusi SUA si Canada cu efecte de rang II si III pe intregul glob terestru cu durata calculabila, intregul sistem natural al planetei urmand sa se schimbe, imlicit societatea umana.Principala problema ar deveni supravietuire grupurilor umane reduse numeirc , partial (?) urmand sa se piarda parte din civilizatia insasi.Specialistii in prevederea catatsrofelor estimeaza ca pierderea transformatoarelor electrice printr-un accident natural ( sunt enumerate posibilitatile) necesita cca 10 ani pentru inlocuire, timp in care rereaua electrica interconectata n-ar mai furniza energia acuma necesara functionarii societatii in felul in care este.megaorasele , primele ar deveni improprii locuirii......

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 13 mai 2016

1 mai 1990

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv