Pe facebook: Riposte in PSD

marți, 10 mai 2016

Riposte in PSD

Riposte in PSD – 22 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

La doua zile dupa figura putin glorioasa a PNL, iata ca si PSD-ul (intamplator?) este pus in situatia sa -si mai traga odata un auto gol. Nu are importanta cate ii reprosez eu lui Dragnea de pe tusa. Poate ca a adus multe prejudicii partidului si politicii romanesti in stare de amenintare cum s-a aflat atatea luni. Dar acum era cazul ca acest partid sa se adune in jurul lui-victima clara politica- si sa arate ca e in stare si de fapte pozitive nu doar de "nopti ale cutitelor lungi". Si de data aceasta s-a gasit un Zgonea (meme lui) care vrea Congrese, discutii, dezbinari. Aspira baiatul, ca i-o fi prezis ursitoarea ca nu conteaza cat e de modest intelectual, are noroc, sa asculte doar de ce-i soptesc cei in drept. Dupa valurile create de Zgonea, iata cum se manifesta Victor Ponta pe FB, in urma cu o ora:
"Ca să răspund tuturor celor care ma întreabă: cred că Liviu Dragnea NU trebuie sa își dea demisia din funcția de Președinte al PSD! Trebuie să țină Partidul unit, să câștige alegerile locale și parlamentare și să ferească PSD de toți "ofițerii" acoperiți sau descoperiți care vor să îl preia! Clar?"

Doina Nicolescu Condamnarea de astazi il onoreaza pe Dragnea.Ii urez sa stie sa fructifice aceasta condamnare politica.

Smaranda Dobrescu Condamnarea de azi il elibereaza de teama condamnarii. De-acum stie, nu are ce mai face, poate sa procedeze conform unor principii, daca si le mai aminteste. Pentru el si pentru partid aceasta condamnare se poate transforma in oportunitatea de a deveni opozant fara farduri sau alte trucuri..Daca in dulap nu mai suntcumva si alte schelete...

Nicoleta Surdei se gasesc... iar cei 4 ani de incercare fi-vor max 4 luni, binomul " vegheaza " si cand nu le va mai fi de vreumn folos il faulteaza, definitiv.

Ioana Muresan Dar ai uitat de cealalta invinuire, in care e anchetata si Bombonica, fosta lui soata? Daca ies vinovati, am impresia ca se cumuleaza pedepsele si face cu executare, nu? Asadar traieste in continuare cu sabia lui Damocles deasupra si poate fi santajat.

Smaranda Dobrescu Daca e asa, (nu stiam de implicarea lui alaturi de Bombonica) e mai bine sa se rupa pisica. Totul e ca nu cumva Zgonea sa apara in frunte. Daca exista Serban Nicolae, poate si altii pe care nu-i cunosc, atunci s-ar mai putea spera ceva. Acum, eu vorbesc teoretic caci nu am idee care este anvergura acoperitilor..

Mihai Ion Turcu Politicienii vorbesc mereu despre "lupta". In materie am oarecare competenta.vreau sa vad lupta !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

marți, 10 mai 2016

Riposte in PSD

Riposte in PSD – 22 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv