Pe facebook: Nuit debout continua

vineri, 13 mai 2016

Nuit debout continua

Nuit debout continua.. – 26 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

In Franta, manifestarile Nuit Debout au depasit atat reductionismul revendicativ al luptelor de strada cat si mobilizarea sindicala impotriva legii El Khomri. Lordon si cei care-l asculta ca pe un veritabil lider declara decesul actualei ordini politice franceze si impun o republica sociala. (Regele este in sfarsit gol?) In piata se cere infiintarea adunarii Constituante care sa modifice Constitutia.
Printre cele mai importante modificari cerute sunt instalarea democratiei participative si o subsidiaritate maxima, cu controlul maselor sindicale asupra celor alesi, revocarea in orice moment a acestora, etc.
Lordon insa, dupa parerea mea nu tine seama de doua aspecte: nu poate conta pe coagularea tuturor formatiunilor de stanga existente in Franta si uita ca indiferent ca social democratia a fost compromisa de neoliberalismul dovedit sub conducerea lui Hollande, sentimentele francezilor majoritari in prezent se indreapta mai degraba inspre curentul nationalist si foarte putin catre curentul de stanga extrema. De aici nu poate rezulta decat o mare tensiune sociala..

Alexandru Botu Sa vedem cat ii tine si, mai important, ce se alege si de pe urma acestor manifestatii. Vor reusi cei din sistemul actual sa "fasaie" si aceste miscari?

Smaranda Dobrescu Miscarea e importanta, aduna multi tineri si ii invita la discutii libere. Nu este insa o solutie sa disipi o revendicare punctuala-modificarea Codului Muncii- adaugand noi si noi revendicari mergand pana la a contesta democratia reprezentativa. Ei cer in zilele acestea declansarea grevei generale. Probabil ca acesta va fi un prim esec al lui Lordon. Comisia parlamentara a acceptat deja majoritatea revendicarilor legate de legea care i-a scos in strada. In momentul de fata cred ca Franta ar avea nevoie de ceva mai multa unitate in special in a se opune acceptarii TTIP. Asta ar fi prima urgenta.De ce sa nu recunosc, ca si a noastra!!

Mihai Ion Turcu Un stat de dimensiunea, complexitatea si importanta Frantei nu se poate guverna "direct" si de la firul ierbii. Asemenea idei sunt utopice si disolutive.Nationalismul francezilor cred ca se legat direct de "grandoarea Frantei", in fapt, prezent, o republica monarhica, substituent al monarhiei absolute si imperiului, de care, plus "libertatea" relativa, pentru ca fraternitatea si egalitatea sunt vise, adaugata revolutionar,n-a schimbat prea mult francezii, tocmai declinul grandorii este durerea tradusa nationalist.

Smaranda Dobrescu "declinul grandorii este durerea tradusa nationalist." Mi se pare o observatie subtila, prezenta in fiecare francez dar tradusa cu dictionare diferite.. Cel mai uzitat dictionar este cel care explica tot prin imigratie..France d`abord, lozinca Lepenista inseamna dorinta ancestrala de a retrai grandoarea...

Mihai Ion Turcu Europenii sunt depresivi, o depresie "bine temperata" de civilizatie , periculoasa pentru ca suntem in impas fiind asaltati, nici depresia nici explodarea civilizatiei noastre nu sunt rezolutive.Guvernarea de la Bruxelles este birocratica , epigonica, nu mobilizeaza pe cineva, dimpotriva, deci urmeaza revirimente nationale.

Smaranda Dobrescu Teama mi-e ca fenomenele ce vor aparea in mod obiectiv urmare a lipsei de adecvare a guvernarii de la Bruxelles, cum ar fi accentele nationaliste vor fi destul de penalizate atat de cei care fac scenarii mondiale cat si de catre tinerii indoctrinati politic corect. Pace sub maslinii mediteraneeni si nu numai acolo, nu prea vad cum sa fie..

Mihai Ion Turcu Coeziunea grupurilor mari este greu de realizat si mentinut.Fara coeziune interesele fundamentale ale grupului nu pot fi promovate.Tinerii sunt simpatici, sunt ai nostri, voteaza, dar se maturizeaza dupa 25 de ani.Responsabilitatea este a cetatenilor maturi care sunt si cei care guverneaza.

Smaranda Dobrescu Daca revenim la francezi, cei care continua sa frecventeze Nuit Debout cer schimbarea tipului de stat si de democratie. Oare aceste lucruri nu ar trebui dezbatute in cercuri largi, in asa fel incat tinerii entuziasti sa auda si alte idei? Poate ca ei vor fi cei convingatori.. Dar, neaparat in urma baleierii tuturor argumentelor.

Eugénia Paraschiv Nuit Debout e forma europeaná a Óccuppy movement, în naivitatea gîndirii mele aşteptam venirea lui Lordon-n Centrul (atenţiei, "propagandei", reformelor şamd.) îi citesc articolele de peste şase ani; sper sá greşească gîndirea-mi táişul debutului evenimenţialităţii dezastruose pentru noi toţi:francezi, romîni, germani, greci etc......

Dinica Roman In 1968 s-a cerut imposibilul. Si s-a obtinut. Dupa cum noi am cerut libertatea. Si am obtinut-o.

Acum, neoliberalii elitei ne cer imposibilul de cativa ani buni. Si-l obtin.

Alexandru Botu Interesanta antiteza Domnului Dinica Roman!...

Smaranda Dobrescu "In Franta avem de-a face cu un sentiment de trădare. Este un guvern de stânga care a instituit stare de urgență și liberalizează legislația muncii. Acești oameni au votat pentru ei și au crezut că guvernul le va exprima îngrijorările. Chiar sunt enervați și nemulțumiți", spune David Graeber, antropolog american care a studiat mișcarea "Occupy".

Modificarie Codului Muncii facute de Boc prin care s-a "flexibilizat" piata muncii si s-au pus in aplicare reformele structurale ale acesteia,de comun acord cu Consiliul Investitorilor straini, ori Camera de comert romano- americana, au lasat in perfecta tacere sindicatele noastre, care au acceptat noile modificari in totala armonie.. E ceva putred in miscarea sindicala..

Smaranda Dobrescu Dupa cum prevazusem, lucrurile se complica in Franta, in sensul in care se misca de fapt toata lumea opunandu-se actualului establishment. Replica la Nuit Debout nu a intarziat s apara. Se numeste En marche si pare a avea revendicari traditionaliste. Guvernantii, la randul lor si-au cam pierdut rabdarea si au trecutt la represalii si arestari.
http://www.lefigaro.fr/.../25002-20160429ARTFIG00072-la...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 13 mai 2016

Nuit debout continua

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv