Pe facebook: Avutia ratiunii vs.saracia cu duhul

vineri, 13 mai 2016

Avutia ratiunii vs.saracia cu duhul

Avutia ratiunii vs. saracia cu duhul – 28 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

Cristian Ghinea, noul Ministru al Fondurilor europene, fost consilier al premierului Ciolos, pupil al Monicai Macovei, Alinei Mungiu si cunoscator al ONG-urilor sorosiste, de meserie jurnalist, a elaborat in urma cu doua luni strategia de lupta impotriva saraciei. Marea sa inovatie, cheia strategiei era sa scoata asistenta sociala din sarcina statului, sa-l minimalizeze exonerandu-l de unul din rolurile sale principale si sa o treaca in grija ONG-urilor care vor folosi in acest scop bani europeni.
"Ce ar trebui să facă statul? Să își dezvolte capacitatea pe zona de servicii permanente. ONG-urile sau partenerii sociali ar trebui să completeze acolo unde statul nu o poate face. Pentru a evita micromanagementul din partea statului ar trebui să folosim instrumentul numit global grant – statul externalizează managementul de proiect unor organizații care intermediază granturi. Global grantul este un instrument folosit frecvent în UE, dar în România am preferat să creștem birocrația permanentă de verificat hârtii. Sperăm să găsim soluții rapide pentru a folosi acest sistem și în România."

AVUȚIA RAȚIUNII VS. SĂRĂCIA CU DUHUL. Cinci lucruri demne de știut despre „Pachetul integrat...

Guvernul a discutat un pachet de măsuri de combatere a sărăciei. Anunțul public făcut de premierul Cioloș și publicarea câtorva elemente din prezentarea pe care…

ECONOMISTUL.RO

Niculae Malanca Nicolae Filimon ,in romanul sau ,"Ciocoii vechi si noi " are un motto ce se potriveste personajului : "Cu gogosi si micsunele / Te facusi vornic misele ."

Roxana Antohi Cred ca anul acesta nu vom lua nici un euro pe fonduri europene Sub madam Raducu ministerul Fondurilor a elaborat in cele 6 luni noi formulare de completat pentru contractare si nu a lansat nici un ghid Sub noul ministru cred ca se vor da tot felul de comunicate (este jurnalist nu ? ) in care se vor justifica întârzierile .Tot mai mult mi se pare ca acest guvern a fost pus ca sa ne dea inapoi , ca sa mai facem imrumuturi , ca se ne aserveasca celorlalte tari europene

Smaranda Dobrescu Si ca sa faca economie la fondurile europene necesare in multe alte destinatii..

Eugénia Paraschiv O, deja a scris mîna invizibilá a pieţei modelul vacii stat(unitedstatesofkapital) de muls...?...

Alexandru Botu Se pare ca inlocuitorii ministrilor demisionati vor fi monumente de..... Ca sa regretam monumentele precedente...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 13 mai 2016

Avutia ratiunii vs.saracia cu duhul

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv