marți, 17 mai 2016

Cateva reflectii pe marginea istoriei recente

Cateva reflectii pe marginea istoriei recente – 2 mai 2016


Stefan Kovacs

Câteva reflecții pe marginea istoriei recente -2
--------------------------------------------------------------
Un al doilea moment interesant îl constituie 1944 și accesul la putere al comuniștilor în România. Am plecat în 1918 de la un stat majoritar rural, acolo unde țăranii aveau (sau se omorau) pentru proprietatea lor, acolo unde orice fel de mișcare de protest- fie că ne referim la țăranii din 1907 sau la tipografii din 1918 a fost înnecată în sânge fără prea multe discuții. Armata română a rezistat- și nu s-a risipit în cele 4 vânturi pentru că majoritatea soldaților așteptau (și li s-a promis) că o să fie împroprietăriți. Bolșevicii nu ofereau așa ceva, erau greu de înțeles iar anarhia care cuprinsese armata rusă nu era un exemplu de urmat nici măcar pentru ultimul Ion care avea o armă.
Din 1918 și până în 1940 lucrurile n-au mers exact bine. Dispariția regelui Ferdinand și instaurarea Regenței au însemnat un stat care nu mai e condus unitar. Dispariția Brătienilor- înâi Ionel și apoi Vintilă- a însemnat că oamenii politici conștienți nu mai puteau influența soarta țării. Apariția PNȚ-ului, un fel de cămilă hibridă și lipsită de unitate a cam pus capac peste toate. Ar fi poate interesant de studiat- pentru România ca atare- politica înainte de PNȚ și cea de după apariția PNȚ-ului. Am putea vorbi de alieni care încearcă să facă politică dâmbovițeană. Maniu, din păcate- n-a murit în 1918 - vorba lui Argetoianu. Altfel pertractările celebre ale domniei sale plus populismul unui Mihalache și compania, prostia generală a unor oameni care n-au învățat nimic de la austro-ungari -în schimb se lăudau că au fost pe-acolo s-au văzut reflectate într-o clasă politică ad-hoc, cea a agenților electorali și a profitorilor de partid, de obicei primarul localității și 2-3 alții. Maniu și compania au dus România la dezastru pe un fundal de muzici vesele de fanfară- fără să investească banii în dezvoltarea micilor gospodării de țară, ducând la ruină deviza liberală "prin noi înșine" și conducând la cel mai mare dezastru posibil. Pe lângă Lupeni și Grivița- guvernările maniste nu s-au făcut remarcate prin nimic. 
Oricât de bun ar fi fost regele Carol al II-lea n-a prea putut face nimic- cu un partid ca PNȚ-ul. Cu liberalii a avut o problemă- aceștia l-au trimis în exil după episodul cu Zizi Lambrino. Încercarea de a prelua puterea în mâinile proprii i-a adus alături o serie de oportuniști- inutili pe termen lung plus uniforme foarte frumoase pentru oamenii politici. Cu toate păcatele sale Carol al II-lea a fost un rege democrat- și deși România a trăit într-o veșnică stare de necesitate (comuniștii erau un motiv excelent) n-a băgat armata pe străzi și n-a impus o dictatură militară (să ne amintim că pe Codreanu și ai lui i-au lichidat jandarmii- la fel și represiunea de după moartea lui Călinescu a fost făcută tot de jandarmi). Atunci când generalul Aldea i-a propus soluția militară regele a zis pas. Și a plecat într-un exil fără glorie. 
Bun, începe războiul. Armata română reintră în Basarabia. Și ce dacă ? Pentru soldații din restul zonelor țării acest lucru nu însemna un foarte mare lucru. Nu era războiul lui Moromete. Și nici a lui Nilă. Putem spune- fără a greși- că dacă armata română s-ar fi lovit de o forță sovietică intactă am fi mâncat bătaie din primele ore ale conflictului.Cu biciul- trupele române au fost trimise în atacuri inutile și prost gândite- cum a fost cel de la Odessa. Au ajuns pe Don- acolo unde s-au lovit de o forță superioară, motivată și cu o logistică mult mai bună . Și atunci s-a produs cedarea. Cu mici excepții armata română s-a predat în masă. Și e normal că s-a produs o astfel de predare. În 1918 exista un motiv pentru care soldatul individual era dispus să lupte. Frontul era destul de compact, nemții nu țineau neapărat să ia prizonieri și nici nu promiteau nimic pentru cei care s-ar fi predat. Comuniștii promiteau suficient- și până la un anumit moment s-au și ținut de promisiuni.
Implementarea comunismului în România nu s-a făcut neapărat prin armata sovietică- ci prin ceea ce sovieticii și apoi comuniștii autohtoni au promis- și au oferit un timp- masei de populație.PNȚ-ul- ca partid de opoziție principal- a pertractat și atunci- conform obiceiurilor dlui Maniu. N-a existat o chemare generală la rezistență, formațiunile para-militare ale partidului s-au limitat la acțiuni locale împotriva populației maghiare.
Rezumând- atunci când au fost împinși într-un război care nu le spunea mare lucru , fără să aibă garanția unei vieți mai bune după un astfel de eveniment- românii nu s-au grăbit să-și jertfească existența degeaba. Atâta vreme cât armata germană a fost puternică- s-a mai păstrat o aparență de normalitate. Când nemții au început să ia bătaie- structurile de conducere s-au re-rutat. Așa încât diviziile "Tudor Vladimirescu" și "Horia,Cloșca și Crișan" au fost formate din oameni nemulțumiți, cărora sistemul oficial nu le oferea decât cinstea să moară pentru țară. Comunismul s-a impus pentru că nu exista un alt sistem funcțional și eficient care să-l concureze. PNȚ-ul renunțase (alături de PNL) la putere atunci când l-au girat pe mareșalul Antonescu și n-au vrut să vină la putere (pentru că ar fi trebuit să admită cedarea Ardealului). Marele ardelean Maniu și-a făcut frumos bagajele și s-a făcut că plouă atunci când ar fi trebuit să reziste cu structurile de partid contra armatei maghiare care a invadat Transilvania. 
Comunismul s-a impus pentru că sistemul a coborât la nivelul de bază- și a oferit ceva în plus față de timpurile precedente. De la învățământ gratuit și până la transferul din bordeiul sătesc în blocurile cu confort relativ -totul a însemnat un progres față de timpurile anterioare. Puținii îndrăzneți care au încercat să se opună au fost priviți ca o curiozitate- și n-au constituit un punct de concentrare al mulțimii. Nici măcar deportările din Bărăgan n-au condus la mișcări semnificative- pur și simplu pentru că marea masă era mulțumită de ceea ce a primit.

 

Mihai Ion Turcu Romania "democrat-populara" cu populismul propagandei sovietice, transferat guvernantilor romani, a dat oarecare satisfactie unei natiuni de tarani, dar prin elementele de opresiune i-a oprimat pe tarani care constituiau majoritatea populatiei afectand esenta taranului, "pamantul sau". Parte din plata datoriilor de razboi si parte insemnata a investitiilor socialismului incipient s-au facut pe seama taranilor. Satul romanesc anacronic trebuia sa dispara, sa admitem, dar disparitia lui n-a fost traita ca fericire.

 

Stefan Kovacs Depinde pentru cine și depinde foarte mult și cine constituia majoritatea. Așa după ureche- pentru că n-am date statistice și cred că nu există- dacă majoritatea ar fi fost țăranii înstăriți sau chiaburi atunci probabil că lucrurile ar fi stat altfel.

 

Mihai Ion Turcu Noi, familia mea pe toate liniile, nu stim cand si daca am fost vreodata tarani, experienta mea la tara , strict in Ardeal, este cu satele invecinate, unele niciodata colectivizate fiind zona de munte, sate stravechi in continuitate cu sine din neolitic.In timpul razboiului II familia a fost dislocata intr-un sat . Trei generatii am pastrat legatura cu familia la care am locuit. De Rusalii, sarbatoare traita cu mare fast in satul respectiv, Maria Americanca ( nascuta in SUA) m*a rapea pentru a participa la marele eveniment, costumat romaneste si calare (cal dus de capastru).Am participat la toate evenimentele de familie, unii la altii, si ca spectator la "joc", merita vazut,mergeam cu ei si la intors fan, cam singura munca agricola de incredintat unui baiat de la oars. In Ardeal, pentru ca amintiti de Iuliu Maniu, romanii avend statut defavorizat, legatura dintre tarani si "intelighentia" lor parte de origine tarani sau nbili de rang inferior, si cazul lui Iliu Maniu, a fost puternica, ca si opozitia comuna la excesul clasei domninate, magnatii ungari. La fel relatia celor doua biserici romanesti cu taranii. Cultural romanii ardeleni au subzistat prin biserica grecocatolica si ASTRA, o creatie remarcabil de moderna la vremea ei, subventionata de obste. In Ardeal un taran mediu era un "domn"....

 

Smaranda Dobrescu Categoria "tarani instariti sau chiaburi" a avut o viata foarte scurta. Pana in 1950 a disparut fortat, parte din cauza denunturilor, numite acum mai delicat delatiuni legate de nedeclararea intregii averi, fie din cauza confiscarii pamanturilor, animalelor, atelajelor, etc. Era epoca in care un denunt de detinere de cocosei lasa familii intregi de tarani fara capul familiei bagat la inchisoare impreuna cu "dusmanii poporului". In lipsa acestei categorii, munca in colectiv a ramas singura posibila...

 

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu Au functionat "masurile administrative" persoane trimise cativa ani la canal fara culpa doar in contul statusului lor ante. Munca la colectiv a stricat taranii clasici, care munceau pe pamantul lor dupa nevoia pamantului si conditieiplantatiilor. La colectiv au inceput sa se comporte "ca la servici". De colectiv se leaga si exodul tinerilor. Urmarea acuma este ca micii proprietari nu vor sa se reuneasca in cooperatii, ceea ce anuleaza sansa agriculturii taranesti si duce la vanzarea terenurilor agricole catre cine este interesat sa le cumpere plus aiureala romaneasca a restituiriilor nejustificate.

 

Smaranda Dobrescu Mihai Ion Turcu Necesitatea cooperativelor sau a exploatarilor mai mari nu a fost inteleasa prea bine dupa `89, pe de o parte datorita remanentei in memorie a CAP-urilor sau GAS-urilor, parte din cauza ca oamenii si-au dat seama ca eventualele subventii din partea statului, ca semn de incurajare nu exista sau sunt insuficiente. Prin 1993-1995 cand au existat multe incercari si s-a emis si legislatia cooperatiei, proportionalitatea impartirii beneficiilor cu pamantul si utilajele aduse in aceasta intovarasire s-au lovit de o ancestrala neincredere a taranului roman intr-o imparteala dreapta. Atunci au profitat arendasii iar acum profita strainii care stapanesc 2 milioane de hectare din cel mai bun pamant romanesc.

 

Mihai Ion Turcu Smaranda Dobrescu Si Romania-si pierde terenul agricol si agricultorii, dar si industriile orizontale si banii care se intoc la producatorii agricoli UE si nu numai, care aceia au subventii. Noi nu avem guvernari.

 

Prospectiv A-z .
Domnule Kovacs, exista vreun caz unde comunismul impus geopolitic de afara nu s-a impus? Romanii au pornit intr-un mars fortat in secolul XIX, destinatia/obiectivul fiind un tampon telecomandat de departe, intre foste imperii locale. Impozitia comunista a rezolvat in mod clar niste probleme, unele mentionate scurts de dvs, dupa cum a creat si un sir propriu de probleme. Aiureala dupa 1989 a fost sa credem ca toate problemele create de comunism vor dispare prin noua impozitie (de exemplu, privatizam totul etc.), in timp ce castigurile din comunism vor ramane in mare. Ce a scapat din vedere romanilor, cu mic, cu mare, a fost schema intreg angrenajului care refacea Romania in acelasi tampon telecomandat.

Desigur, explicatiile de nivel intermediar (nici micro, nici macro) se potrivesc si ele in aceasta schema, dar daca insistam sa le dam acestora puterea cauzala cu care sa explicam totul, riscam sa intram repede pe terenul erorii. 

Daca pot spune ceva despre liderii romani este ca ei n-au fost deosebiti. Adica nu s-au ridicat destui de multi la inaltimea momentelor. Desigur, exclud acum posibilitatea ticalosiei apriori a acestora.

 

Stefan Kovacs Păi ar cam fi- dacă ne gândim la faptul că maghiarii au avut o revoluție destul de urâtă în 1956 ,că polonezii se mai luptau încă- tot în anii 50 și că cei din țările baltice încă mai țineau niște divizii NKDV pe poziții cam tot în aceeași perioadă. Așa, luat foarte simplu- aș zice că cei care s-au opus mai viguros nu prea aveau mare lucru de câștigat. Și ca să avem și un exemplu cap-coadă ar trebui să ne gândim la finlandezi - care au avut și un mic război civil între roșii și albi la 1918- unde a existat un guvern comunist extern (ceea ce noi n-am avut) și pe care rușii totuși nu i-au comunizat- deși i-au avut în coastă.

 

Mihai Ion Turcu Romania in ansamblu, in 1989 90 era o natiune politizata nu politica cu cetateni politic incompetenti. In timp am generat o putere institutionalizata pe model liberal-democratic de import, din slaba in si mai slaba.

Niciun comentariu: