Statut privilegiat acordat multinationalelor

Statut privilegiat acordat multinationalelor – 4 mai 2016

Dinica Roman shared Gheorghe Piperea's post.

 

Gheorghe Piperea

Metro Cash & Carry, Selgros Cash & Carry, Mega Image, Auchan, Carrefour, toate aceste lanturi de hiper-market-uru sunt trecute pe lista rusinii, recent publicata de ANAF, la loc de cinste (top 20) si cu datorii la bugetul de stat intre 16 si 49 mil euro de fiecare. Ca sunt contestate sau nu aceste datorii este lipsit de importanta. Caci este cert este ca, daca un singur leu ar fi datorat la buget de un contribuabil "obisnuit", imediat s-ar declansa urgia executorie asupra sa, plus controale de la anti-frauda, inspectia muncii, parchet, plus niste cereri de faliment. Iar aceste lucruri se intampla chiar daca omul ar avea ceva de contestat, de exemplu, ca inregistrarile fiscale in sistemul (semi)electronic al fiscului sunt gresite, accesoriile sunt calculate altfel decat prevede legea sau decat solicita aritmetica, taxele si contributiile nu sunt datorate etc. In schimb, niciuna dintre aceste consecinte nu sunt antrenate de faptul ca astel de mega-retaileri au asemenea datorii la stat. Vedeti vreo poprire pe conturile acestor multinationale? Vreo cerere de faliment? Vreun control de la antifrauda? Nu vedeti si nu vom vedea. Asta pentru ca, in cazul in care cineva de la ANAF ar avea proasta idee sa aplice aceeasi masura contribuabilului obisnuit si mega-contribuabilului cu statut de multinationala, s-ar trezi cu ambasadori ai statelor de rezidenta in birou si, probabil, cu job-ul pierdut pentru curaj ori chiar cu libertatea pusa la pastrare. N-o spun eu, o spune un fost sef al ANAF, cu subiect si predicat …

 

Mihai Ion Turcu Cea mai aspra si excesiva fiscalitate din istoria domnilor pamanteni in Valahia Mare este a ultimului, Constantin Brancoveanu, numit la Istambul "Beiuil de Aur",si "Sfant" la romani.Suntem plini de paradoxuri.

 

Prospectiv A-z  https://scontent-iad3-1.xx.fbcdn.net/.../13103346...

 

Dinica Roman Tot Gheorghe Piperea scrie:

"Corporatia multinationala Johnson&Johnson a fost condamnata de doua ori in ultimele luni la daune cumulate de 120 de milioane de dolari pentru prejudicii cauzate de produsele vandute unor consumatori : doua femei au acuzatcompania ca produsele de igiena intima cumparate le-au cauzat cancer ovarian; una dintre ele a si decedat intre timp. Instantele si juriul le-au dat dreptate, in ciuda armatei de avocati si experti utilizati pentru a le convinge. 
Compania s-a aratat socata de cele doua decizii, sustinand ca 30 de ani de cercetari medicale (care ajunsesera la concluzia ca produsele respective sunt sigure) sunt anulati de cele doua decizii judiciare. 
Ce nu spune compania respectiva este cine a platit cercetarile medicale respective. Daca ar fi fost vorba de oameni de stiinta independenti, eventual platiti din bani publici, poate ca s-ar fi ridicat niste semne de intrebare, iar acele tribunale si acele jurii ar fi emis alte solutii. Dar realitatea este ca acele studii erau si sunt platite de companie cu bani grei, conferinte si vacante in teritorii exotice ale lumii. Fiind evident conflictul de interese, studiile nu au cum sa fie credibile. Nu sunt obiective. 
Cele doua cazuri ne intereseaza nu doar pentru ca Johnson&Johnson vinde enorm de multe produse cu acest risc potential si in Romania, ci si pentru ca arata goliciunea unui model de credibilitate construit din farduri, operatii estetice prost executate si haine de firma care mimeaza prost sanatatea si robustetea, model care, la adapost de orice concurenta, nu mai produce si nu mai inoveaza, ci doar incaseaza rente din monopolul pe care l-a obtinut de la niste spectatori creduli, orbiti de luminile cat-walk-ului pe care isi poarta tzoalele vedeta fardata si lucrata estetic. Cand o instanta sau un tert independent dezbraca vedeta rentiera de tzoale si farduri, imediat apar expertii, inclusiv cei din lumea academica sau chiar laureatii premiilor Nobel care emit rapoarte si studii menite a demonstra cat de minunate sunt marfurile si serviciile rentierului. 
Asa a fost cazul tehnologiei fracturarii hidraulice pentru exploatarea gazelor de sist : 9 din zece experti spuneau ca aceste tehnologii sunt sigure, iar birocratii din Comisia Europeana tindeau – probabil interest - sa creada aceasta minciuna, desi cei 9 experti din zece erau platiti de corporatii ca Chevron & co pentru acele rapoarte, iar instantele au inceput sa interzica aceasta tehnologie. Asa a fost si cazul potentialei exploatari cu cianuri a aurului de la Rosia Montana, idee pentru care un anume analist financiar sau consultant in orice, fost ministru al controlului in Guvernul roman al anilor 2001-2002, era dispus sa bea apa din iazul de decantare, atat de "convins" era ca tehnologia e sigura (cam tot atat de convins era si ex-presedintele Basescu, ba chiar si ex-premierul Ponta). Doar ca instantele au fost de alta parere si, practic, au interzis acea exploatare, tinand cont de pericolul pentru mediu pe care ma(t)reata tehnologie il reprezenta. 
In fine, cam la fel stau lucrurile si cu asa-zisul risc sistemic sever pe care l-ar prezenta recent promulgata lege a darii in plata. S-au estimat toate relele din lume ca fiind potentiale riscuri ale acestei legi. In siajul acestei furibunde campanii esuate, pentru care lobby-istii ar fi trebuit sa fie concediati pe motiv de ineficienta, iar sefimea BNR demisa pentru incalcarea statutului de autoritate publica independenta pe care legea i-l fixeaza BNR, inca mai apar rapoarte si scrieri prin presa din care rezulta ca legea e cat se poate de rea. Doar ca populatia si alesii poporului (parlamentarii si presedintele) au avut o alta opinie, care a prevalat. Legea este buna, este in acord cu Constitutia si este de natura a readuce in relatiile de afaceri acel echilibru care a fost de mult uitat de acei rentieri si monopolisti de tip comunistoid (=aparent capitalist, dar in strafunduri, comunist, adica unul care nu stie ce e raspunderea pentru riscurile pen care le propaga in societate, intrucat le trece pe seama populatiei) pe care inca ii denumim, pe nemerit, bancheri. 
Oamenii simpli, consumatorii, au inteles (mai repede si mai profund decat marii profesori de capitalism si "marii" manageri de banci), principiul capitalist al opririi hemoragiei pierderilor. Fata in fata cu minciuna proprietatii pe o casa care poate fi vanduta oricand intrucat veniturile "proprietarului" nu mai sunt de mult suficiente pentru a acoperi datoriile ultra-umflate fata de banca si fata in fata cu perspectiva sumbra de a plati o viata intreaga pentru o casa care nu mai este a sa, omul sufocat de datorii va prefera libertatea si parfumul tare, ozonat, al unui nou inceput. Iar cel care simte ca ii ajunge apa la gat, scufundat fiind in rezervorul unor datorii care devin din ce in ce mai greu de suportat, va cere bancii re-negocierea contractului, dar din pozitia celui care are un puternic instrument pentru negociere : darea in plata."

 

Alexandru Botu Nu-l pune nimeni pe Domnul Piperea PrimMinistru?

 

Prospectiv A-z .
E tanar, are timp. Din pacate, Romania/romanii nu mai au timp sa astepte. 

L-am remarcat pe dl. Piperea prin activitatea sa la continuarea PROFITABILA a activitatii economice la obiective pe care restul le-ar fi considerat moarte deja. Nu-i putin lucru, mai ales intr-o tara in care unul ca Predoiu si-a facut oficial banul LICHIDAND active economice.