Pe facebook: Yanis Varoufakis a demisionat!

miercuri, 8 iulie 2015

Yanis Varoufakis a demisionat!

Yanis Varoufakis a demisionat! – 6 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Varoufakis `resignation!!!

In a statement published on his personal blog on Monday, Varoufakis said he was stepping down to allow Greek Prime Minister Alexis Tsipras to reach a new deal with European creditors.
"Soon after the announcement of the referendum results, I was made aware of a certain preference by some Eurogroup participants, and assorted 'partners', for my … 'absence' from its meetings; an idea that the Prime Minister judged to be potentially helpful to him in reaching an agreement," Varoufakis wrote on his blog.
For this reason I am leaving the Ministry of Finance today."

Elena Agachi Sauve qui peut!

S.D Poate ca asta ar fi o conditie sine qua non iar in acest caz, ar fi un sacrificiu minim. Vom vedea ce va urma

E.A Cred ca e destul de dificil de prevăzut haosul in anumite grade.

Constantin Gheorghe A demisionat, sau a fost demisionat de ăia de la Bruxelles?

S.D Banuiesc ca a fost prima conditie a celor de la Bruxelles ca sa se considere cu onoarea sifonata de grec repusa la locul ei. El este cunoscut ca un vechi si infocat sustinoator Keynsianist, chiar in conditii de finantare prin credite. Cresterea prin cerere trebuie sa dispara ca o posibilitate europeana!! (dupa parerea lor)

C.G Că creșterea(sic!) prin ofertă e un succes trăsnitor! emoticon tongue

S.D Nu, nu e bubuitor, dar inseamna ca exista lichiditate pe piata, ca oamenii au venituri acceptabile si ca nu te bazezi doar pe investitii iluzorii fara capital.

Gabi Cretu Nu, fraților! Fusese prea ferm, demn si argumentat in fata unora dintre nevertebratii cu care negocia. I-a iritat. Nu vrea sa încarce negocierile viitoare (care nu-s pentru el ci pentru poporul grec) cu aceasta animozitate personală. Nu fuge, nu moare, nu e iresponsabil, cum s-au grăbit unii pe aici. Putea face rau prin simpla sa prezenta; a decis sa nu meargă el acolo...

S.D Cele scrise de el pe blog nu au de ce sa nu fie adevarate. Totusi, in ultima intalnire a eurogrupului cand a fost dat afara de catre ceilalti ministri de finane ai zonei euro, s-a vazut clar ca el nu mai este dorit. Poate nici nu a fost nevoie de un telefon. Semnalul a fost clar.Imi amintesc ca chiar in timpul negocierilor, in urma cu doua luni grecii l-au retras de la negocieri inlocuindu-l cu ministrul de interne daca nu gresesc. Asta inseamna ca a fost consecvent si teapan in sustinerile lui.

Octavian Lupu Daca noua echipa de negociatori va esua in stabilirea unui deal cu troica plutocratica, si sunt sanse mari ca acest lucru sa se intample, cred ca Varoufakis va reveni, nu neaparat pe aceeiasi functie. Asa ca eu cred ca e mai putin vorba de un "Asta la vista baby!" si mai mult de un "I'll be back!"

S.D Nu ar fi rau deloc, desi in momentul de fata mai bine ca el nu stie nimeni intimitatea finantei grecesti. Apoi, tine de onoare sa nu faci figuri de opereta.

S.D Demisia lui Varoufakis de pe partea greaca este un semnal pentru un start proaspat in aceste circumstante extraordinare. Ar fi foarte bine venit daca acest gest de bunavointa ar fi provocat un gest reciproc din partea creditorilor.. Poate nu printr-o demisie-probabil prea putini realizeaza ce obstacol reprezinta in calea intelegerii simtindu-se exclusiv imputerniciti de propriul electorat sa se comporte astfel- ci prin alt mod.. De fapt electoratul din toate tarile a evoluat intr-o directie sau alta in ultimele cateva luni de negocieri. Cel mai evident mod de actiune al creditorilor imi pare a fi acceptarea restructurarii datoriei.

G.C Nu zisei?! emoticon smile

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 8 iulie 2015

Yanis Varoufakis a demisionat!

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv