Pe facebook: Poate fi salvata Grecia?

miercuri, 8 iulie 2015

Poate fi salvata Grecia?

Poate fi salvata Grecia? – 7 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Intrebarea de pe buzele tuturor este in aceste zile daca si cum ar putea fi salvata Grecia. Exista doua proiecte care prind contur in Franta, cel putin:
Acestea se vor a fi doua solutii durabile la problema europeana, din care criza grecilor este una din simptome: 1. O transformare a zonei euro inlocuind cu logici de de solidaritate si investitii cele actuale de concurenta si ruinare-o idee aparata de Gabriel Colletis, Jean Philippe Robe si Robert Salais; sau, 2. dezagregarea uniunii monetare prost gandita care ar incepe cu iesirea Greciei - o perspectiva prezentata de Costas Lapavitsas
In fond trebuie recunoscut ca Grecia si PM Tsipras nu prea au solutii in aceasta etapa. Acesta este prins intre doua menghine: Creditorii conditionand sprijinul pe mai departe de aplicarea unor noi masuri de austeritate il obliga fie sa-si apere programul din campanie si sa se supuna apoi la represalii financiare, fie sa cedeze creditorilor, cu riscul pierderii majoritatii parlamentare si sa asiste la implozia partidului sau. Tactica preluata de la Podemos, modificarea primordiala a sistemului de taxare, conditie de baza pentru refacerea tesutului social, inca nu a avut sansa sa fie aplicata un timp suficient de relevant.

Cornelius Frankenfeld Problema actuala Greciei se poate descrie cu o propositie simpla:" intii au votat si dupa aia s-au gindit", daca s-ar fi gindit intii si dupa aia votau, era PROBABIL o alta situatie. Cred insa ca nici acum nu gindesc, in sensul sa analizeze situatia, fara a fi de o parte au de alta. Daca vrei ceva nu pui conditii care nu pot fi acceptate. Cind am in fata un zid, il ocolesc, nu dau cu capul.

Stefan Kovacs E destul de dificil pentru că dacă lovesc acolo unde s-au dus banii din împrumuturi- respectiv în bănci și în bogații lor- va urla toată lumea că sunt comuniști și s-ar putea să se trezească și cu o mică lovitură de stat- mai ales că armata lor are experiență și am serioase îndoieli că ar fi de stânga.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 8 iulie 2015

Poate fi salvata Grecia?

Poate fi salvata Grecia? – 7 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv