Pe facebook: Europa la rascruce, Alexis Tsipras

duminică, 5 iulie 2015

Europa la rascruce, Alexis Tsipras

Europa la rascruce, Alexis Tsipras – 17 iunie 2015

Smaranda Dobrescu

In 31 mai, Alexis Tsipras a scris articolul "Europa la rascruce", aparut in Le Monde..Interesant, descurajant. Privit insa cu maturitate, am putea incerca niste paralele intre intentiile europene...

Grupul Prospectiv™ : Europe at crossroads

Actually, the source of this warning phrase is much older than Hemingway's 1940 novel For Whom the Bell Tolls, set amidst the Spanish Civil War. It comes from John Donne's Devotions Upon Emergent Occasions, published in London on January 9, 1624. Here we read: "No man is an island, entire of itself;…

blog.prospectiv.org|De Grupul Prospectiv

S.D Este foarte bine ca Tsipras a explicat ce li s-a cerut, ce au acceptat, ce este imposibil de acceptat in nicio negociere. E bine in special pentru contribuabilii europeni convinsi ca lenea si delasarea grecilor trebuie penalizata, pentru ca lucrurile sa ramana corecte. Din pacate, un lider legitim al unui stat membru ajunge dupa aproape cinci luni de sterile discutii sa declare:
"Europe, therefore, is at a crossroads. Following the serious concessions made by the Greek government, the decision is now not in the hands of the institutions, which in any case – with the exception of the European Commission- are not elected and are not accountable to the people, but rather in the hands of Europe's leaders.

Which strategy will prevail? The one that calls for a Europe of solidarity, equality and democracy, or the one that calls for rupture and division?

If some, however, think or want to believe that this decision concerns only Greece, they are making a grave mistake. I would suggest that they re-read Hemingway's masterpiece, "For Whom the Bell Tolls".

Mircea Petrescu Draga Smaranda, multumesc inca odata pentru prezenta dumitale in prima linie conceptuala a timpului in care traim si nu numai. Este ingrijoratoare incrancenarea cu care "umbrele trecutului" ( le voi numi asa, desi au inca forta...) rezista presiunii unui avans social normal. Iata de ce am fost mirat cand am aflat despre ce s-a intamplat cu "grupul prospectiv"....Totusi, sa stam cu fruntea sus, chiar in bataia vantului...

S.D Multumesc, Domnule Profesor! Sunt din ce in ce mai putini care vorbesc despre solidaritate. Si este atat de reconfortant sa stii ca poti folosi pluralul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 5 iulie 2015

Europa la rascruce, Alexis Tsipras

Europa la rascruce, Alexis Tsipras – 17 iunie 2015

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv