Pe facebook: Ce "greseli majore" a mai facut Varoufakis?

miercuri, 8 iulie 2015

Ce "greseli majore" a mai facut Varoufakis?

Ce „greseli majore"a mai facut Varoufakis - 1 iulie 2015

Smaranda Dobrescu

HotNews: Sfanta manie ne-proletara:
"Sfidare maxima din partea ministrului grec al Finantelor pentru partenerii europeni: A pus un banner urias cu NU pe sediul Ministerului "

Sfidare maxima din partea ministrului grec al Finantelor pentru partenerii europeni: A pus un...

Pe sediul Ministerului Finantelor din Grecia a fost arborat un banner urias cu textul "NU la referendum", in plina negociere a guvernului grec cu creditorii europeni...

hotnews.ro

S.D Ca sa nu par admirativa, precizez ca desi presa poate sa exprime ce vrea, nu inteleg de ce un banner pe care ar scrie : "Votati PNL" sau "Votati PSD" ar trebui sa nasca asa revolta presei din alta tara.

Costel Grig Misiunea Ministerului de Finante nu este de a face propaganda partinica; poate face informare, dar nu indoctrinare.

S.D Spuneti "NU" la referendum nu este o atitudine partinica-poate nu am ales eu exemplul cel mai fericit- este chiar o concluzie tehnica si economica a celui mai in masura grec sa cunoasca posibilitatile financiare si implementarea altor masuri de austeritate.in Grecia. De fapt eu mi-as dori sa se gaseasca o modalitate de intelegere, daca nu din alte motive care tin de derularea istoriei recente a Greciie, macar de impactul pe care-l poatre avea iesirea Greciei asupra Romaniei, de exemplu. Gestul de demnitate asteptat de multi, reprexinta doar o lectie data popularilor europeni care nu ar aduce decat o multumire si o racorire de moment a pasiunilor. In rest, cunoscand amanunte, nu pot fi decat de partea grecilor.

C.G Lucrurile nu se vor rezolva nici cu planul UE nici cu planul propus de actualii guvernanti ai Greciei. Adevarul este ca Grecia este necompetitiva in prea multe sectoare; Grecia este omorata de birocratie, coruptie, piedicile puse initiativelor antreprenoriale, fiscalitatea mare, statul obez ... chestiuni care ne sunt bine cunoscute noua, romanilor. Rezolvarea problemei grecilor necesita o strategie articulata in aceasta directie.

Gabi Cretu Cum adica!? Ministerul Finantelor nu face politicile financiare ale unui guvern!? E Sfantul Duh al băncilor strecurat ilegitim acolo!? Vai de capul nostru de înțelegere a democrației, Costel Grig.

C.G Este imoral (cel putin) ca partidul la putere sa utilizeze logistica institutiilor guvernamentale pentru a-si propaga lozincile. Daca MF stie mai bine decat poporul suveran atunci de ce ar mai fi nevoie de referendum, ma intreb, Gabi Cretu ! Sa nu confundam democratia cu democtatura. Oricum, democratia reprezentativa e un joc de papusi; adevarata democratie este cea participativa - democratia directa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 8 iulie 2015

Ce "greseli majore" a mai facut Varoufakis?

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv