Pe facebook: 12 mituri bruxelleze-9,10

duminică, 5 iulie 2015

12 mituri bruxelleze-9,10

12 mituri bruxelleze- 9,10 -20 iunie 2015

Smaranda Dobrescu

Mitul 9. Grupurile expert se pricep mai bine. Cand exista dubii, se stabileste un grup expert. Atunci grupurile de lobby se vor lupta sa-si plaseze expertii lor in cadrul acestor grupuri si al comitetelor de consultanti.Aceasta maniera de a proceda a ajuns un lucru uzual al setului bruxellez de instrumente. Si totusi, in final nimeni nu este responsabil de aceasta cutie neagra si deciziile sale, nici Comisia, nici Parlamentul European. Intradevar, procedurile democratice pot fi lente si rezultatul poate sa nu fie cel asteptat, dar intr-o democratie munca expertilor, adesea necesara ar trebui urmarita si supervizata si nu ar trebui sa inlocuiasca sarcinile de implementare ale ramurii executive a guvernului.

Mihai Ion Turcu Exista mai multe paradigme de stat, printre ele " statul savant", birocratic (Max Weber, Wirtschaft u Gesellshaft)) rationalist, adecvat societatilor industriale, bazate pe "functionalitate", asigurat de existenta unui corp tehnic profesionalizat care asigura precizia, rapiditatea, claritatea, rcunoasterea problemelor, apt sa reduca costurile materiale si umane. Birocratia in sens Weber nu este puterea ci intrumentul eficient , relativ autonom, de conceptie de solutii si executie riguroasa a deciziilor (subinteles rationale). Guvernarea bruxelleza se vrea "savanta" dar nu respecta standardele conceptului birocratic de organizare prin hibridqarea de care vorbiti, a corpului expert cu intruziuni care distorsioneaza rationalitatea spre interese particulare de partid sau oligarhice.Toate marile agregate social-politice functionale au fost birocratice, incepind cu cel mai vechi imperiu in continuitate cu sine -China.

......................................................................................................................................................

Mitul 10 . Consultarea publica poate face legatura intre cetateni si istitutiile europene. Astfel de consultari devin un instrument normal daca se vrea testarea opiniei publice. Totusi, in emisfera Bruxelles consultarile publice acorda o pondere excesiva lobbystilor, asociatiilor de afaceri si consultanta.Aceste au fost chiar denumite co-autoare la programul Comisiei, un fel de lista de doleante ale IMM-urilor. Consultarea publica dinTOP 10 cele mai importante acte legislative pentru IMM-uri este un exemplu de braconare a consultarii ublice de catre lobbysti, asociatii de afaceri si avocati. Comisia preia rezultatele acestei consultari si le pune in propria agenda si rezultatul este ca toate felurile de reglementari (pornind de la protectia datelor via agentia de munca si pana la limitarile timpului de lucru si ale taxarii) sunt asociate cu termenul peiorativ de „sarcina", usurand astfel viata IMM-urilor, excluzandu-le din legislatie.Este in beneficiul cetatenilor?Exista vreo ratiune pentru ca autoritatile publice sa asculte de lbbysti si sa coopereze strans cu acestia?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 5 iulie 2015

12 mituri bruxelleze-9,10

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv