Pe facebook: Matematizarea excesiva a economiei ca obiect de studiu este un instrument cu dublu rol

vineri, 25 august 2017

Matematizarea excesiva a economiei ca obiect de studiu este un instrument cu dublu rol

Smaranda Dobrescu shared a link.

Nassim Taleb sustinea ca economia nu este o stiinta, nu se supune unor reguli precum matematica sau fizica. Sunt de acord ca folosirea mathisson (Paul Romer) poate introduce erori semnificative in aprecierea cresterii, de exemplu. Modelul matematic are un numar limitat de variabile si ar rapi din gradele de libertate ale derularii evenimentelor in economie. Perturbatiile in economie pot fi imprevizibile iar un model cu parametri in numar limitat va pierde din vedere de exemplu faptul ca tuna in Argentina si ploua in Islanda sau ca bursa din Tokio reverbereaza in Africa de Sud.

Do we need to make economic theories simpler?

What’s at stake: Growth economist Paul Romer has caused a stir over the past few weeks in the blogosphere with a paper, first presented in January at the annual meeting of the American Ec...

weforum.org

Comments

Prospectiv A-z .
Matematizarea excesiva este un instrument cu dublu rol: 1) timoreaza criticii 2) ascunde adevarul care ramane unul si acelasi cam dela Marx. In interiorul universitatilor, matematizarea economiei da legitimitate acestei discipline inaintea altora--care nu s-au matematizat inca, desi se fac eforturi...

Smaranda Dobrescu Kristol spunea ca asa zisa stiinta economica va trebui sa renunte la pretentiile ei globale integratoare si va deveni o stiinta care incepe sa stie tot mai mult despre din ce in ce mai putin. Ceea ce se si intampla dar nu poti sa ceri universitatilor, in special celor de prestigiu, sa-si inchida sectiile economice.
Irving Kristol explica prin anii 70 in paginile publicatiei neo-consevatoare create de el The National Interest ca economia nu prea poate fi o stiinta pentru ca economia, spre deosebire de sistemele fizice, este un sistem deschis unde nu poti opera cu premiza et ceteribus paribus. Orice iti poate da calculele peste cap

Prospectiv A-z .
Iata-ma de acord cu Kristol!

Putina istorie a economiei poate ne-ar ajuta: In anii 1970, ideile celor din tabara Kristol erau nesemnificative. Un atac la adresa economiei de atunci era un atac la adresa keynesianismului.

Milton Friedman, a carui saracie de idei economice avea sa fie pe val din anii 1980 incepand, reducea 'complicatiile' keynesianiste la teoria monetarista, respectiv formula aia tautologica a vitezei banilor: MV = PY. Here M is a measure of the money supply, V its velocity, and nominal GDP is written as the product of the overall price level (P) with real GDP ( Y )

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

vineri, 25 august 2017

Matematizarea excesiva a economiei ca obiect de studiu este un instrument cu dublu rol

Smaranda Dobrescu shared a link.

Comments

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv