Pe facebook: Diaspora a avut un alt comportament

miercuri, 25 ianuarie 2017

Diaspora a avut un alt comportament

Diaspora a avut un alt comportament – 12 decembrie 2016

Alexandru Cosmin Codreanu

Astăzi, inspirat de un articol semnat de un articol semnat de Dan Nicu și publicat de cotidianul („Diaspora și-a luat adio de la Klaus Iohannis"), am sintetizat următoarele cifre și concluzii:

La parlamentarele de anul acesta Diaspora nu a mai fost curtată ca la prezidențialele de acum 2 ani. Nu s-au mai făcut campanii de sensibilizare cu dedicație, cu scopul vădit ca cei rămași acasă să rezoneze cu drama furtului electoral a celor aflați în pribegie.

La primul tur al prezidențialelor din 2014 s-au înregistrat 161.054 de voturi. La al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2014, după ce s-a demarat campania „Ponta nu lasă diaspora să voteze, în străinătate s-au înregistrat 378.811 de voturi.

Conform BEC, prezența la vot în diasporă până ieri, la ora 21:00, a fost de 102.067 de voturi exprimate adică cu 276.744 de voturi mai puține, în condițiile în care numărul cetățenilor români cu drept de vot din afara României a crescut constant.

Vedem că fără un impuls puternic afectiv din diasporă se pot atrage 100.000 de voturi; când aceasta este curtată numărul voturilor crește la 160.000, urmând ca prin manipulare acest număr să depășească 375.000 de voturi.

Bineînțeles că este vorba și de strategie. Diaspora nu este prin definiție de stânga, iar noua dreaptă, deși nu a reușit să convingă, nici nu a reușit să dezamăgească cum a făcut-o PSD-ul pe vremea marilor migrații care continuă și în ziua de astăzi. Din acest motiv orice investiție din partea stângii în a atrage diaspora era una sortită eșecului. Mesajul naționalist, singura coardă cu care se (mai) poate rezona cu diaspora, a fost de asemenea subnutrit. Ar fi venit în contradicție cu cu afilierea noastră pro UE și NATO.

Este însă de neînțeles promovarea după părerea mea anemică a PNL-ului și a USR-ului în rândul diasporei. Cu siguranță greșeala aceasta nu se va repeta la prezidențialele care vor fi anticipate.

Like

Preda Mihailescu Nu a fost subnutrit mesajul patriotic, a fost atacat si difamat, este altceva!

Eugénia Paraschiv Responsabilitatea va fi aruncată pe incapabilii urbanului, corupții, leneșii, doar ei își aleg aleșii pe calapodul lor. Pe cale de consecință, pot duce corupții o luptă anticorupție, nu! Vom vedea de vor numi tehno/craterul globalului doar vrem o țară ca afară. INTERESANTE vremuri vor urma, tristă neputința....

Fogarassy Paul Dacă dispare Klaus, orice alegere este bună ... (da, știu ... :-()

Mihai Ion Turcu Diaspora a avut de ales cativa parlamentari ca reprezentanti ai diasporei. In rest diaspora nu a avut puterea de a influenta majoritatea parlamentara. Alegeri fara miza nationala pentru diaspora.

Mihai Ion Turcu Ne facem de minune mondiala alegand si depunand presedinti. Insemneaza ca ai fost beat cand ai inscaunat un sef de stat sau cand i-l demiti. Discutia in sine pusa in circulatie este buna sa prabuseasca leul romanesc, nu ca ar fi mare lucru dar a fost tinut relativ stabil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

miercuri, 25 ianuarie 2017

Diaspora a avut un alt comportament

Alexandru Cosmin Codreanu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv