Pentru
omul relativ informat de mai oriunde, care musai ii pasa de Romania,
este exasperant sa vada ce greu se urneste trenul ideilor pe romaneste.
Asta in conditiile in care romanul e ca pastravul de munte, agil in
a-si schimba directia dupa cum simte momentul.
Intr-adevar, sunt ani buni deja, cel putin din 2008, de cand ideile neoliberale isi pierd din greutate, dar asta nu se simte in Romania, mai cu seama cand mai toate partidele politic, inclusiv cel nominal de Stanga, aglomereaza spatiul discursiv cu dreptaciuni.
Intr-adevar, sunt ani buni deja, cel putin din 2008, de cand ideile neoliberale isi pierd din greutate, dar asta nu se simte in Romania, mai cu seama cand mai toate partidele politic, inclusiv cel nominal de Stanga, aglomereaza spatiul discursiv cu dreptaciuni.
Mai mult, desi exista o bogata literatura anti-coloniala in lume, care
precede cu decenii inclusiv colapsul sistemului sovietic, nu vad niciun
racord la aceasta, ca si cum romanii ar vrea sa redescopere roata
pornind iterativ dela buturuga. Trebuie sa intelegem ca mai toate
miscarile de emancipare de dupa RMII s-au intamplat pe scheletul
gandirii anti-coloniale--in Romania pre-1990, se vorbea de
anti/colonialism, dar fiind cu neocolonii sovieti in ceafa, romanii doar
tranzactionau in lozinci.
Cu ce preocupa manuitorii spatiului public mintile romanilor? Cu proiectarea cacarezelor mediatice cu prastia, dela unul la altul. Ce a facut unul, ce a facut altul si tot asa. Romanii cred ca-s in miezul problemei dar nu inteleg ca-s asmutiti pe framiturile care cad unora si altora in timp ce marile tunuri se dau multinationale si actori grei de peste mari si tari. Desi PSDul ar face bine sa-si verifice candidatii impotriva viitoarelor acuzatii de ciordeala, ar trebui sa intelegem ca de mai bine de 10 ani, Dreapta jefuieste Romania si oricum in schema mare a lucrurilor, ciordelile astea n-ar conta asa mult daca lucrurile s-ar misca intre romani...
Revenind la politica si la alegerile din cateva saptamani: Cum e posibil ca niste agenti neocoloniali (cu cei doi dela Palate in capul listei) sa nu aiba parte de un baraj ideatic pe masura ticalosiilor care le dospesc? Cum e posibil ca PSDul, nominal de Stanga, sa nu fie tras de maneca pentru deraparile programatice de Dreapta? Cu ce ajuta acum ca Victor Ponta ne spune la cate a rezistat, daca Ciolos le drege in mai putin de un an? Asta in timp ce atatia oameni de treaba sunt gata sa jure pentru fecioria sa politica.
Sa fie TOATE in Romania lasate numai la mila externilor? Pai aia n-au mila, frati romani!
P.S. Poate ca romanul nu-i doar agil in a sesiza momentul, ci si un pic miop. Ne-am prins cu toti ca-i ciordeala generalizata si ne-am repezit cu *Sho' pe ei!* Trebuia sa vedem un pic mai departe la cum tema coruptiei a fost initiata si intretinuta o buna bucata de vreme de actori externi. Cozile de topor din interior ar fi trebuit sa intrevada ca sunt inlocuibili si musai inlocuiti.
Cu ce preocupa manuitorii spatiului public mintile romanilor? Cu proiectarea cacarezelor mediatice cu prastia, dela unul la altul. Ce a facut unul, ce a facut altul si tot asa. Romanii cred ca-s in miezul problemei dar nu inteleg ca-s asmutiti pe framiturile care cad unora si altora in timp ce marile tunuri se dau multinationale si actori grei de peste mari si tari. Desi PSDul ar face bine sa-si verifice candidatii impotriva viitoarelor acuzatii de ciordeala, ar trebui sa intelegem ca de mai bine de 10 ani, Dreapta jefuieste Romania si oricum in schema mare a lucrurilor, ciordelile astea n-ar conta asa mult daca lucrurile s-ar misca intre romani...
Revenind la politica si la alegerile din cateva saptamani: Cum e posibil ca niste agenti neocoloniali (cu cei doi dela Palate in capul listei) sa nu aiba parte de un baraj ideatic pe masura ticalosiilor care le dospesc? Cum e posibil ca PSDul, nominal de Stanga, sa nu fie tras de maneca pentru deraparile programatice de Dreapta? Cu ce ajuta acum ca Victor Ponta ne spune la cate a rezistat, daca Ciolos le drege in mai putin de un an? Asta in timp ce atatia oameni de treaba sunt gata sa jure pentru fecioria sa politica.
Sa fie TOATE in Romania lasate numai la mila externilor? Pai aia n-au mila, frati romani!
P.S. Poate ca romanul nu-i doar agil in a sesiza momentul, ci si un pic miop. Ne-am prins cu toti ca-i ciordeala generalizata si ne-am repezit cu *Sho' pe ei!* Trebuia sa vedem un pic mai departe la cum tema coruptiei a fost initiata si intretinuta o buna bucata de vreme de actori externi. Cozile de topor din interior ar fi trebuit sa intrevada ca sunt inlocuibili si musai inlocuiti.
Dinica Roman
Claude Karnoouh
Într-o situație în care viitorul apropiat pare atât de fluid, atât de greu de ghicit, chiar instabil, ar fi trebuit ca toată clasa politică din România, în ansamblul ei, plus ziariștii și zecile de intelectuali care trăncănesc toată ziua pe marginea cancanurilor politice locale, să emită câteva propoziții serioase pentru a expune populației, pe de o parte, datele problemei, și, pe de altă parte, potențialele poziționări politice, eventual explicate în funcție de înclinațiile politice ale fiecărui partid. Nimic legat de așa ceva, și politica externă, sau mai bine zis absența politicii externe, a rămas la discreția și în domeniul secret al executivului (nici măcar al legislativului) care, după cum știm cu toții la București, răspunde cu docilitate ordinelor NATO și SUA – adeseori acestea confundându-se. Or, experiențele istorice din a doua jumătate a secolului precedent ne-au învățat cât de mult sunt capabile marile puteri de un cinism total atunci când aliații lor nu le mai sunt utili sau când, cu prilejul unei schimbări de paradigmă, mai precis atunci când își schimbă alianțele, aceștia le-au devenit o povară. Românii par să fi uitat că Statele Unite și-au abandonat aliatul din Vietnamul de Sud atunci când au negociat soarta războiului, la presiunea opiniei publice de acasă, cu Vietnamul de Nord. Românii, în anticomunismul lor primitiv, uită felul în care rușii i-au abandonat pe comuniștii egipteni, iranieni (Tudeh) și irakieni, preferând, din considerente geopolitice, o alianță cu state dirijate de partidul Baas sau de mullahi unei solidarități internaționale cu partidele „frățești”. Românii sunt orbi atunci când vine vorba de maniera în care autoritățile franceze (Sarkozy), după ce l-au primit cu mare pompă pe Gadaffi la Paris și au luat de la acesta fonduri importante pentru alegeri, l-au lichidat doi ani mai târziu, nemaiavând nici un interes politico-economic să-l vadă în fruntea statului libian, jefuindu-i apoi petrolul și depozitele financiare din băncile europene. Or, putem paria că după sosirea la putere a președintelui Trump datele geopolitice se vor schimba nițel și că României îi va fi mai bine dacă se va supune vrând-nevrând schimbării, din moment ce nu are o politică de rezervă, adică din moment ce specialiștii și politicienii nu au elaborat dinainte o soluție de echilibru între marile puteri de pe urma căreia țara ar fi avut numai de câștigat. Căci dacă „a guverna” înseamnă să prevezi, așa cum ne învață manualele de științe politice, atunci unui guvern român serios îi va conveni mai mult să elaboreze diversele scenarii posibile ale unui echilibru abil și echidistant între Statele Unite, Europa de Vest, Rusia și China. În fapt România, sub guvernul comunist al lui Ceaușescu, deținea o poziție interesantă în Orientul Mijlociu și Maghreb în calitate de furnizor de specialiști și tehnicieni pentru diverse activități industriale, medicale sau de învățământ (foraje petroliere, mecanica automobilelor, mașinilor grele și tractoarelor, agricultură, construcții, medicină) în cadrul unui veritabil ajutor plătit acordat țărilor în curs de dezvoltare. Această poziție – sursă de beneficii geopolitice – a fost complet pierdută după ce țara s-a transformat ea însăși într-un soi de colonie de Lumea a Treia ascultând orbește de ordinele stăpânului occidental și dirijată de politicieni compradores. Or, în cazul unor mutații geopolitice și geoeconomice rapide, statele occidentale nu vor face nici un cadou pe piețele care se vor redeschide (Irak, Iran, Rusia și mai ales Siria care va trebui reconstruită de la A la Z). A găsi poziționarea din care să fie recuperate vechile poziții geoeconomice, iată o sarcină care nu duce lipsă de anvergură în această lume în schimbare, chiar și pentru o țară al cărei potențial industrial a fost scos la mezat. Vor ști câștigătorii alegerilor din noiembrie 2016 să se achite de această sarcină? Din păcate, mă îndoiesc. Aceștia sunt deja nerăbdători să le dovedească stăpânilor lor că sunt bine ancorați în moda multiculturală (in the mood) și fini cunoscători ai trăncănelilor culturaloide. Par să uite că politica nu e totuna cu enunțarea bunelor sentimente, nici spectacolul acțiunilor de caritate, nici al gadgeturilor la modă, ci, în esența ei, descifrarea momentului adecvat (kairos) însoțită de curajul deciziei (fortuná) oamenilor politici, kairos și fortuná ale responsabililor politici fără de care popoarele nu sunt altceva decât niște lachei ai celor puternici.
http://peromaneste.blogspot.com/.../despre-clarviziune-in...
Claude Karnoouh
Într-o situație în care viitorul apropiat pare atât de fluid, atât de greu de ghicit, chiar instabil, ar fi trebuit ca toată clasa politică din România, în ansamblul ei, plus ziariștii și zecile de intelectuali care trăncănesc toată ziua pe marginea cancanurilor politice locale, să emită câteva propoziții serioase pentru a expune populației, pe de o parte, datele problemei, și, pe de altă parte, potențialele poziționări politice, eventual explicate în funcție de înclinațiile politice ale fiecărui partid. Nimic legat de așa ceva, și politica externă, sau mai bine zis absența politicii externe, a rămas la discreția și în domeniul secret al executivului (nici măcar al legislativului) care, după cum știm cu toții la București, răspunde cu docilitate ordinelor NATO și SUA – adeseori acestea confundându-se. Or, experiențele istorice din a doua jumătate a secolului precedent ne-au învățat cât de mult sunt capabile marile puteri de un cinism total atunci când aliații lor nu le mai sunt utili sau când, cu prilejul unei schimbări de paradigmă, mai precis atunci când își schimbă alianțele, aceștia le-au devenit o povară. Românii par să fi uitat că Statele Unite și-au abandonat aliatul din Vietnamul de Sud atunci când au negociat soarta războiului, la presiunea opiniei publice de acasă, cu Vietnamul de Nord. Românii, în anticomunismul lor primitiv, uită felul în care rușii i-au abandonat pe comuniștii egipteni, iranieni (Tudeh) și irakieni, preferând, din considerente geopolitice, o alianță cu state dirijate de partidul Baas sau de mullahi unei solidarități internaționale cu partidele „frățești”. Românii sunt orbi atunci când vine vorba de maniera în care autoritățile franceze (Sarkozy), după ce l-au primit cu mare pompă pe Gadaffi la Paris și au luat de la acesta fonduri importante pentru alegeri, l-au lichidat doi ani mai târziu, nemaiavând nici un interes politico-economic să-l vadă în fruntea statului libian, jefuindu-i apoi petrolul și depozitele financiare din băncile europene. Or, putem paria că după sosirea la putere a președintelui Trump datele geopolitice se vor schimba nițel și că României îi va fi mai bine dacă se va supune vrând-nevrând schimbării, din moment ce nu are o politică de rezervă, adică din moment ce specialiștii și politicienii nu au elaborat dinainte o soluție de echilibru între marile puteri de pe urma căreia țara ar fi avut numai de câștigat. Căci dacă „a guverna” înseamnă să prevezi, așa cum ne învață manualele de științe politice, atunci unui guvern român serios îi va conveni mai mult să elaboreze diversele scenarii posibile ale unui echilibru abil și echidistant între Statele Unite, Europa de Vest, Rusia și China. În fapt România, sub guvernul comunist al lui Ceaușescu, deținea o poziție interesantă în Orientul Mijlociu și Maghreb în calitate de furnizor de specialiști și tehnicieni pentru diverse activități industriale, medicale sau de învățământ (foraje petroliere, mecanica automobilelor, mașinilor grele și tractoarelor, agricultură, construcții, medicină) în cadrul unui veritabil ajutor plătit acordat țărilor în curs de dezvoltare. Această poziție – sursă de beneficii geopolitice – a fost complet pierdută după ce țara s-a transformat ea însăși într-un soi de colonie de Lumea a Treia ascultând orbește de ordinele stăpânului occidental și dirijată de politicieni compradores. Or, în cazul unor mutații geopolitice și geoeconomice rapide, statele occidentale nu vor face nici un cadou pe piețele care se vor redeschide (Irak, Iran, Rusia și mai ales Siria care va trebui reconstruită de la A la Z). A găsi poziționarea din care să fie recuperate vechile poziții geoeconomice, iată o sarcină care nu duce lipsă de anvergură în această lume în schimbare, chiar și pentru o țară al cărei potențial industrial a fost scos la mezat. Vor ști câștigătorii alegerilor din noiembrie 2016 să se achite de această sarcină? Din păcate, mă îndoiesc. Aceștia sunt deja nerăbdători să le dovedească stăpânilor lor că sunt bine ancorați în moda multiculturală (in the mood) și fini cunoscători ai trăncănelilor culturaloide. Par să uite că politica nu e totuna cu enunțarea bunelor sentimente, nici spectacolul acțiunilor de caritate, nici al gadgeturilor la modă, ci, în esența ei, descifrarea momentului adecvat (kairos) însoțită de curajul deciziei (fortuná) oamenilor politici, kairos și fortuná ale responsabililor politici fără de care popoarele nu sunt altceva decât niște lachei ai celor puternici.
http://peromaneste.blogspot.com/.../despre-clarviziune-in...
Smaranda Dobrescu O
pledoarie argumentata istoric despre versatilitatea aliantelor marilor
puteri, despre tradari, reorientari, interese fluide. Intr-un cuvant
despre nevoia de adaptare.geostrategica atat a marilor puteri cat si a
servantilor acestora. Totusi pledoaria pleaca
de la o prezumtie , cred eu la fel de incerta si anume ca venirea la
carma Statelor a lui Trump va modifica in mod radical politica externa.
"|Or, putem paria că după sosirea la putere a președintelui Trump datele geopolitice se vor schimba nițel și că României îi va fi mai bine dacă se va supune vrând-nevrând schimbării, din moment ce nu are o politică de rezervă, adică din moment ce specialiștii și politicienii nu au elaborat dinainte o soluție de echilibru între marile puteri de pe urma căreia țara ar fi avut numai de câștigat"
Si ma intreb eu: Oare Obama a fost mereu de capul lui ca presedinte? A stat un timp fara buget aprobat, a fost impins de catre marile companii sa fie mai agresiv decat poate si-ar fi propus fata de tarile din Orientul Apropiat. Si-au pierdut oare neoconii americani instinctul de lacomie, mai presus de orice alt instinct uman? Nu stiu. Personal cred ca Trump care si-a schitat un Guvern din sefi ai unor mari corporatii va merge pe aceleasi cai precum predecesorul, daca nu mai rau. Asta nu inseamna ca Hillary ar fi fost mai concesiva, mai pacifista. Asta inseamna doar ca nu stim inca si e prematur sa facem harti cu o insula inrosita sau alba in mijloc.
"|Or, putem paria că după sosirea la putere a președintelui Trump datele geopolitice se vor schimba nițel și că României îi va fi mai bine dacă se va supune vrând-nevrând schimbării, din moment ce nu are o politică de rezervă, adică din moment ce specialiștii și politicienii nu au elaborat dinainte o soluție de echilibru între marile puteri de pe urma căreia țara ar fi avut numai de câștigat"
Si ma intreb eu: Oare Obama a fost mereu de capul lui ca presedinte? A stat un timp fara buget aprobat, a fost impins de catre marile companii sa fie mai agresiv decat poate si-ar fi propus fata de tarile din Orientul Apropiat. Si-au pierdut oare neoconii americani instinctul de lacomie, mai presus de orice alt instinct uman? Nu stiu. Personal cred ca Trump care si-a schitat un Guvern din sefi ai unor mari corporatii va merge pe aceleasi cai precum predecesorul, daca nu mai rau. Asta nu inseamna ca Hillary ar fi fost mai concesiva, mai pacifista. Asta inseamna doar ca nu stim inca si e prematur sa facem harti cu o insula inrosita sau alba in mijloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu