Pe facebook: Sfarsit de comedie Microsoft

duminică, 10 aprilie 2016

Sfarsit de comedie Microsoft

Sfarsit de comedie Microsoft – 25 martie 2016

Smaranda Dobrescu

"Ce s-a ales din istoricul scandal Microsof, devenit cu vremea dosarul cu același nume? A funcționat perfect ca un algocalmin parfumat pentru populația nemulțumită. Toată lumea și-a imaginat că o fraudă așa grosolană nu mai poate fi mătrășită. Și, în sfârșit, banda politică amestecată în afacerea licențelor Microsoft pentru educație va fi pedepsită. Iar banii, recuperați! Adică Nicu Niro va stropi trei luni la panseluțele din sectorul său și va mătura aleile din Complexul cu iz chinezesc Dragonul Roșu. Mai dă un milion de euro și adio! Dinu Pescariu și Claudiu Florică rămân cu ce-au apucat. Eventual unul mai cumpără un parc sportiv și niște terenuri, mai dă în gât doi-trei politicieni, iar celălalt îl va înlocui pe Sebastian Ghiță la furnizarea de hard și soft către SRI, guvern și alte ministere."

Banii și distracția la sfârșit de comedie Microsoft

Bomba-bombelor a ajuns fâsul-fâsurilor! Marele dosar de anticorupție, adică investigarea și condamnarea celor implicați în afaceri ilegale cu peste 100 de milioane de euro, a luat sfârșit. Am fost amăgiți cu…

COTIDIANUL.RO

.
Prospectiv A-z De unde se vede ca nu toate coruptiile sunt echivalente. Nuantata pana la contradictie trebuie ca mai e si in/justitia romana.

Prospectiv A-z .
Tot din cortul lui Nistorescu aflam ceva de mai mare actualitate si relevanta:http://www.cotidianul.ro/cum-scot-marile-lanturi-de.../

Chestiunea ar putea fi transata relativ simplu: TOATE serviciile (audit etc.) sa fie efectuate de firme incorporate in Romania. La fel si cu padurile taiate de blestemati, solutia e una foarte simpla: Ministerul de Mediu sa interzica taierea discretionara a acestora, de exemplu, prin conditionarea taierii unui pom de plantarea a 10 puieti identici.

Sunt multe rezolvari ELEMENTARE ale problemele de azi ale romanilor. Cred ca am auzit destul de inJustitie.

Cum scot marile lanţuri de magazine bani din România

COTIDIANUL.RO

............................................................................................................................................................................

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 10 aprilie 2016

Sfarsit de comedie Microsoft

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv