Pe facebook: Abolirea smechereasca a democratiei in Romania

joi, 14 aprilie 2016

Abolirea smechereasca a democratiei in Romania

Abolirea smechereasca a democratiei in Romania – 31 martie 2016

Smaranda Dobrescu posteaza articolul lui Contele de Saint Germain

"Şi pe cine aveţi de gând să puneţi în loc? apuc să mai intreb, cu un apăsător sentiment al vinovăţiei.
Cum pe cine? Doar v-am arătat! Oameni de calitate, precum miniştrii guvernului Cioloş!
Înţelegeţi, dragi cititori, ce ni se pregăteşte? Ce clasă politică de aventurieri, pe care nu-i mai leagă de ţară decât dorinţa de a sta cât mai departe de ea?"

Abolirea şmecherească a democraţiei în România

Abolirea şmecherească a democraţiei în România Contele de Saint Germain 31/03/2016 Abolirea şmecherească a democraţiei în România2016-03-31T11:35:34+00:00 Editoriale No Comment Scorul acestui articol[Total: 0 voturi.…

CONTELEDESAINTGERMAIN.RO

Delia Bogdan Foarte adevarat. Ramane, insa, o intrebare a carui raspuns nu mi se pare evident. Noi, noi oare ce avem de facut? Asistam tacuti si ne acceptam destinul?

Prospectiv A-z .
Pana una alta, angrenati mai multi in conversatie, doamna Bogdan! Si cand nu este ceva clar, dupa ceva efort de intelegere, nu ezitati sa intrebati! In felul acesta se vor contura organic optiunile si se reduce/elimina riscul de a cadea victima vreunui demagog.

Smaranda Dobrescu Forme de protest exista, sunt diverse cel putin pana cand forma de stat politienesc nu ia o noua alura. Ce faci insa daca iata, saptamana asta spre sfarsit sunt prevazute iesiri in strada pentru a se protesta impotriva Parlamentului care nu da aprobare de arest preventiv unor colegi luati in vizor, lucru de altfel constitutional? Formele de revolta impotriva Parlamentului sunt de fapt atacuri la democratie. Cand se demonstra impotriva clasei politice parca mai avea ceva sens.. In lumea asta a schimbarilor multiple, chiar si forma de democratie se poate schimba. Nu degeaba se straduiesc unii si altii de vrei 2-3 ani..

Eugénia Paraschiv Ce virtuţi manipuleazá mecanismele democraţie? Slujeşte cuiva principiul terţului inclus de nu inversiunilor medierii minoritate-majoritate ?Nu cumva prin el abia mai stá-n concept check and balance-ul "párinţilor" fondatori ai democraţiei americane...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 14 aprilie 2016

Abolirea smechereasca a democratiei in Romania

Smaranda Dobrescu posteaza articolul lui Contele de Saint Germain

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv