Multiculturalism – 23 martie 2016
Și totuși- cât discutăm despre adevăr aici ? Imaginea unor teroriști izolați (și poveștile despre părinți de treabă și copii radicalizați nu știm cum) e doar oimagine.
Colectivitatea musulmană- în ansamblul ei- trebuie responsabilizată. În acest sens- în afară de ce a făcut Sarkozi apropo de burkha- restul lumii n-a prea strălucit- acceptând această enclavizare voită de partea musulmană- această izolare voită.Cetățenii de religie musulmană au aceleași drepturi ca și restul cetățenilor statelor UE- povești că Abdul s-ar fi radicalizat pentru că era mai ocheșel și nu l-au acceptat ca inginer la centrala atomică sunt doar povești stupide. N-ar trebui să existe drepturi suplimentare, benevolențe suplimentare- musulmanul este cetățean al Belgiei, Franței, etc.- și trebuie să se conformeze. Politica de multiculti e proastă și categoric nu e benefică.
Pe de altă parte- dacă ne uităm puțin pe istorie- și pe strategia terorii practicată în anii 60-80 în Italia mai ales- de către guverne necomuniste, legale și para-legale- cu tot Gladio-ul lor cu tot- avem un pic de strângere de inimă pentru că descoperim- un pic siderați că da, au existat oameni politici care au fost de acord să-și arunce în aer proprii cetățeni (vezi gara Bologna) în numele unor idealuri obscure.
Atunci când tu începi inițial cu un fenomen real- războiul civil din Siria- după care descoperi că nu sirienii sunt majoritatea refugiaților ci afgani, pakistanezi și multe alte naționalități care n-au ce căuta într-o ordine normală de lucruri- deja îți pui problema cât este adevăr și câtă minciună în tot ce trebuie să înghițim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu