Pe facebook: Istoria neinvatata

joi, 14 aprilie 2016

Istoria neinvatata

Istoria neinvatata – 28 martie 2016

Prospectiv A-z

Multi ne-am gandit ca timpul nostru rimeaza cu 1914/39. Nu fara temei. Cred totusi ca dpdv strict EUropean, timpul de acum rimeaza cu 1453, anul in care Imperiul Bizantin a cazut si odata cu el Evul Mediu s-a incheiat. Bizantul, devenit intre timp un simbol al civilizatiei decadente si arhi-birocratiei, a cazut atunci fiind lucrat pe dinauntru, la mana turcilor...

Cum ne ameninta unul, istoria neinvatata se repeta ca farsa.

Prospectiv A-z
Semnificatia moscheii bucurestene, proiect initiat de Ponta si se pare continuat de KWJ&guvernul lui, are deja alta semnificatie.

Gheorghe Gradinaru Prospectiv A-z nu cred.1 subiectul si discutiile privind moscheia au fost incepute de timpul lui TB. 2.subiectul acesta a aparut pe fondul negocierilor legate de problematica Marii Negre si in care noi aveam interesul de cointersare a Turciei. Turcia a ridicat problema moscheii si s-a ajuns la concluzia ca putem sa ajungem la o intelegere......

Prospectiv A-z .
GG, nu l-am auzit pe TB hahaind despre subiect. Abia Ponta mi-aduc aminte sa se fi exprimat ca sa auzim si noi.

Eu cred totusi ca miscarea rimeaza cu planuri din care refugiatii fac parte, planuri concepute de mai mult timp.

Totusi nu mi-e clar motivul ahtierii cu care romanii umbla dupa gratiile&tutoratul puterilor medii europene, mai ales cand acestea par a se afla pe axe diferite. Daca nu cumva planurile sunt la fel de vechi ca perioada celei mai recente concordii.

Gheorghe Gradinaru http://www.ziare.com/.../pnl-basescu-a-uitat-ca-el-i-a...

PNL: Basescu a uitat ca el i-a promis lui Erdogan moscheea de la…

ZIARE.COM

Prospectiv A-z .
Cum se spune pe aici, I stand corrected! Multam, GG. Dilemele raman.

Mihai Ion Turcu problema nu este moscheea in sine ci scoala coranica de regula aferenta unei moschei. Daca acest proiect urmeaza sa ramana sub autoritatea muftiatului roman, nu sunt probleme. Oricum nu este vorba de o moschee araba ci turca. Discutia intra in sfera conflictului intraislamic. Ministerul de externe si interne plus cel al cultelor pot controla problema (bine informate de SIE SRI). proiectul este acceptat de guvernari succesive, si de populatie ( sondaj de opinie) , nu mai poate fi prorogat sau anulat fara a genera disconfort diplomatic. Avem pandantul atitudinii fata de cultul mozaic. Am acceptat fara discutie , la un moment dat, un Rabin Sef necetatean roman. Mftiul este musulman turcotatat roman. Cu musulmanii romani chiar nu avem vre-o problema. Reamintesc, moscheea din Constanta este ctitorita de Carol I la fel mica moschee din Parcul Carol. Constitutional nu poate fi refuzat un locas de cult musulman in capitala existand cetateni romani musulmani, toate cultele, exceptand cel musulman, au un locas de cult in capitala. Iohannis, o persoana credincioasa dar oarecum socanta pentru ca este membru al bisericii luterane, frecventeaza de felul sau biserica catolica si se afla in relatie mai mult decat cordiala cu Mitropolitul Transilvaniei, nu va refuza musulmanilor din Bucuresti un locas de cult. ...

Prospectiv A-z .
"Doru Coarna
martie 31, 2016 la 3:01 pm

Aflam cu stupoare ca dl Nastase a acceptat schimbul de lacase de cult cu turcii… Asa e?

Stiati ca in Turcia terenul este tot al statului, ca nu exista proprietate privata asupra pamantului ci doar drept de exploatare? Deci noi dam o proprietate si primim nimic, plus cat o fi ras Erdogan ca romanii nu sunt in stare sa faca ceva pana la cap fiind deopotriva saraci si ticalosi, deci nu vor construi nimic…"

https://nastase.wordpress.com/.../justitia-si-puterea.../...

Dinica Roman "What will Brussels' attacks achieve? If Terror has often claimed itself to carry a religious will, its real ambitions are always political, and/or territorial.
Now, let us remember that for Belgium to have been breached the way it was, the country would have had to be infiltrated and propped. How did that happen? Here is one theory the Independent volunteered: "There are many reasons why Belgium has become a hotbed of radical Islamism [Wahhabism]. Some of the answers may lie in the implanting of Saudi Salafist preachers in the country from the 1960s.Keen to secure oil contracts, Belgium's King Baudouin made an offer to Saudi King Faisal, who had visited Brussels in 1967: Belgium would set up a mosque in the capital, and hire Gulf-trained clerics. At the time, Belgium was encouraging Moroccan and Turkish workers to come into the country as cheap labour. The deal between the two Kings would make the mosque their main place of worship."
Here is your Trojan Horse … To assuage very capitalist ambitions, Belgium allowed for radical Wahhabis/Salafis elements to infiltrate its society, and thus reprogram its growing Muslim community. The threat was never immigration, but the Wahhabization phenomenon officials tolerated in exchange for lucrative contracts and energy security."

http://ahtribune.com/religion/722-brussels-attacks.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

joi, 14 aprilie 2016

Istoria neinvatata

Prospectiv A-z

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv