Pe facebook: Codex Aureus

sâmbătă, 16 aprilie 2016

Codex Aureus

Codex Aureus – 4 aprilie 2016

Smaranda Dobrescu

Un reprezentant tehnocrat al guvernului, ministrul culturii Dan Alexandrescu gandind ca nu se cade sa te duci in vizita la Vatican fara o atentie, a propus in nume propriu celor de la Vatican administrarea in comun a bibliotecii Bathyaneum.
Biblioteca Batthyaneum şi fondul de carte pe care îl deţinea au intrat în proprietatea statului român după Marea Unire de la Alba-Iulia, în virtutea Tratatului de la Trianon. Radu F. Alexandrescu , senator PNL a precizat că biblioteca deţine 64.000 de unităţi bibliografice, scrise în 30 de limbi şi dialecte, 1.650 de manuscrise medievale occidentale, unele din secolul al IX-lea, 609 - circa 70% din incunabulele existente în România. ''Codex Aureus', cu siguranţă cel mai celebru exponat, este alături de 'Tezaurul Pietroasele' unul dintre cele mai scumpe valori pe care le deţine România',
Cum exista un litigiu asupra acestei proprietati inestimabile, nu e prima oara cand persoane importante ale Romaniei fac eforturi sa scape de Codex Aureus, ba in favoarea unuia, ba a altuia. Semn ca s-au cam terminat valorile importante ale tarii...

Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, scandal internațional. Vrea să dea Vaticanului "Codex...

…

DCNEWS.RO|BY DCNEWS

Doina Nicolescu Cand Ceausescu a imprumutat 10 miliarde dolari pentru industrializare si urbanizare orase a garantat cu Codex aureus.

Corina Lupu Din tot sufletul meu de albaiulianca, intreb si eu cu umilinta -de unde naiba au aparut neganditii astia netrebnici?

Smaranda Dobrescu Corina, iti impartasesc gravele nedumeriri...

Corina Lupu Parca e un concurs intre ei-care e mai bun sau care e primul sau care are mai mult succes sa ne lase fara nimic

Roxana Antohi Dupa toate cele intamplate cu ministrii tehnocrati ma dude la concluzia ca acest guvern este impotriva poporului roman

Smaranda Dobrescu Un exemplu: Din doua surse diferite la televiziuni am auzit doua variante diferite: Salariul minim va ingheta si salariile bugetarilor se vor plafona. Trec peste exprimarea imprecisa (plafonare?), dar ma intreb pe ce baza au hotarat acest lucru? Ce anume din parametri economici ii obliga la aceste sacrificii de tip austeritate? Daca FMI, cel mai mare tartor al austeritatii si-a schimbat politica si a recunoscut macar deflatia in sarcina austeritatii, de ce oare tehnocratii nu-s capabili sa inteleaga niste mecanisme economice? Se poate explica doar daca acceptam ca incurajeaza cu buna stiinta exodului permanent al fortei de munca mai calificata, mai educata..

Mihai Ion Turcu Este probabil solutia (nenecesara) pentru a corecta transferarea legala a Codex Aureus minoritatii ungare din Romania, o "persoana juridica" care nu exista, care teoretic l-ar putea vinde sau dona cuiva. Derciziile justitiei in Romania sunt aiuritoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

sâmbătă, 16 aprilie 2016

Codex Aureus

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv