Pe facebook: Unul din cei patru prieteni fotografiati in 1969 s-a tot remarcat ...

duminică, 10 ianuarie 2016

Unul din cei patru prieteni fotografiati in 1969 s-a tot remarcat ...

Smaranda Dobrescu

Unul din cei patru prieteni fotografiati in 1969 s-a tot remarcat ...

Elena Agachi ...si era asa timid!!! smile emoticon

Gavrila Ch e cumva Putin?

Gavrila Ch probabil ca 5 ani mai tarziu si-a intersectat pasii cu Merkel.

Smaranda Dobrescu Si-a perfectionat talentul la Dresda timp de 5 ani, ocazie cu care s-a intalnit probabil cu cele mai promitatoare persoane..

Draghi Puterity Da, atata doar ca in vreme ce el lucra pt KGB, ea lucra pt CIA grin emoticon (Mentorul ei Kohl zice asta, nu omorati mesagerul wink emoticon )

Like1Yesterday at 4:31amEdited

Gavrila Ch un scenariu mai mefistofelic ar putea'o avea pe distinsa pioniera clienta KGB dupa care, la doborarea zidului dintre cele doua camere pentru un living spatios, sa fi fost convinsa de contrapartida sa dea cu subsemnatu' pentru ei, pana hat in zilele noastre - viata bate arta.

Draghi Puterity Gavrila Ch - multe scenarii sunt posibile pentru a explica cum ajunge o secretara cu propaganda la UTC-ul DDR-ist sa conduca partidul crestin democrat al RFG-ului. Atata doar ca cel care a propulsat-o in functie, cancelarul Helmuth Kohl, spune cu subiect si predicat doar despre despre CIA.

Gavrila Ch a fost chiar in vizita la Moskva/nu te duceau aia cu forta; oarecum similar cu vizita lui randy Bill la Praga. ce pare extrem de verosimil este ca baietii cu ochii albastri ceilalti au ceva material despre ea c-o fac sa sara la comanda/prea se comporta straniu antigerman in chestiunea imigratiei, tratatul de comert cu USA si altele.

Smaranda Dobrescu Nu ar fi singura persoana in pozitie cheie care se comporta anti-national..

Gavrila Ch desi dela nemti te-ai astepta la al'ceva/deh, sunt din nou prada prejudecatilor mele stupide

Costel Gilca Așa a și rămas. Un timid inteligent si rational, dar foarte determinat!

Gavrila Ch in favoarea lui ar putea pleda si campania desantata si disperata de demonizare a sa din presa libera.

Mihai Ion Turcu Psihosociometric avem o diada, nr.1 si nr. 2, "Leul" este nr 1, in jurul caruia graviteaz adolescentii, o varianta de mezomorfic, activ si autonom,asertiv, de care se agata nr.2, mezoectomorfic , relatie mutuala cu incarcatura afectiva de la 2 spre 1, 2 mediaza grupul care cuprinde clasicul ectomorfic tipic, emotional dar introvret, inteligent. nr 4. Despre cine este de fapt vorba nu deduc.

Smaranda Dobrescu Mr. Putin, of course!

Gavrila Ch manastire'ntr'un picior

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre Atelierul Grupului Prospectiv

Discutiile noastre la facebook au fost reluate in cadrul Atelierului Grupul Prospectiv. O buna descriere a ideii de atelier am gasit-o in textul lui Andrei Serban:

Nu mă gândesc prea des de ce sunt în viață, care e rostul meu pe lume. Ma gândesc în schimb foarte des cum să îmi fie mie bine, cum să am succes. Poate că nu sunt singurul care gândește așa… Totuși, oare nu suntem aici pentru altceva? În Mahabharata, Udishtira ne atrage atenția: „zilnic moartea ne bate la ușă, dar noi continuăm să trăim ca și cum am fi nemuritori”.

Un înțelept a spus: „Omul are o menire specială, pe care animalele nu o pot îndeplini: aceea de a sluji, de a servi conștient planeta. Un artist poate face mai mult, poate deveni un pod de legătură pentru ca anumite energii mai fine, de o altă calitate, să devină vizibile. Pentru a îndeplini această funcție, el trebuie să evolueze.”

Citind aceste cuvinte, cu mulți ani în urmă, m-am simțit imediat inspirat să mă examinez pe mine însumi, să mă întreb ce îmi lipsește și cum aș putea să evoluez, pentru a deveni un om și un artist adevărat.

Descoperisem în tinerețe, lucrând cu Brook în format de atelier, cât de benefică este munca de laborator. În atelier competiția nu-și are locul, ca și, de altfel, multe alte constrângeri și piedici, inclusiv teama paralizantă dinaintea unei premiere. Când lucrăm la un spectacol, vine aproape inevitabil momentul când propria importanță se face simțită – acel amor propriu care ne împinge să fim preocupați mai mult de noi înșine decât de întreg și să ne simțim fiecare atât de „speciali”, de „intersanți”. Iată ce ne izolează în micul egoism, de fapt într-o imensă singurătate. În condiții de atelier, însă, ceea ce caut este să mă regăsesc împreună cu ceilalți, să ne punem aceleași întrebări. Atmosfera de calmă introspecție ne ajută și să simțim că există în noi și în jurul nostru energii de o altă natură decât cele cu care interacționăm de obicei, energii cosmice accesibile doar într-o stare de disponibilitate pe care nu o avem în graba cotidiană după succes. Și ne dăm seama că toți contribuim la condițiile speciale absolut necesare pentru a crea această deschidere. Astfel se naște în fiecare o responsabilitate nouă, aceea de a participa la efortul comun. Ecranul opac, cel care mă face să mă gândesc doar la mine, se dizolvă atunci când las impresiile care vin de la ceilalți să mă pătrundă și apoi să circule liber. (…)

De ce participarea la ateliere e un fel de a te dezvolta? Trăim într-o lume dominată de o individualitate maximă și de un egoism monstruos. Ne e foarte greu nouă, oamenilor, să fim împreună. Un stol de păsări pot gândi și reușesc să se miște împreuna. La fel insectele, peștii, animalele… Oamenii, dimpotrivă – fiecare în singurătatea sa. În același timp – dansatorii din Bali sau actorii japonezi ai teatrului No formează cu adevărat un grup, reacționează în mod natural toți împreună, sunt animați de același impuls, ca o orchestră remarcabilă, dar fără dirijor, fără ca cineva să le dea semnalul. Prin contrast, nouă ne e aproape imposibil. De ce? Pentru că toți vrem să fim „speciali și unici”. De exemplu, când mă observ pe mine însumi, recunosc cât mi-e de greu să-i ascult pe ceilalți – mă gândesc la „importanța” mea, la ce am „eu” de spus. Să fii sensibil la cel de lângă tine cere un alt fel de concentrare decât în viață, o anumită calitate care ne lipsește, care cere un antrenament special. Acesta se poate obține doar în conditii de atelier. Ar trebui să ne amintim că suntem aici pentru a servi ceva mai înalt decât propria noastră persoană, atât în viață, cât și în teatru – cred profund în asta. Și, dacă e adevărat ce spun, înseamnă că eu și tu suntem același în esență și ar trebui să ne considerăm „NOI”, fiecare cu individualitatea sa, dar tinzând împreună spre un scop înalt, nobil. Prin exerciții, ajung să simt că eu, tu, noi facem parte din același univers, ajung să-l văd și să-l înțeleg pe celălalt ca pe mine însumi: Eu-Tu-Noi.

(Fragment din volumul „Cartea Atelierelor. Academia Itinerantă Andrei Șerban”, coordonat de Monica Andronescu și Cristiana Gavrilă, Editura Nemira, 2013)

Pe facebook

duminică, 10 ianuarie 2016

Unul din cei patru prieteni fotografiati in 1969 s-a tot remarcat ...

Smaranda Dobrescu

Niciun comentariu:

afişări

Textele nerestricţionate pot fi preluate cu atribuire la blogul Grupului Prospectiv