La ce or fi bune librariile? – 8 ianuarie 2016
Am înțeles că se închide și librăria Sadoveanu. Ce mare lucru ? La ce ne-o trebui nouă librăriile ?
Încetul cu încetul cam tot ce înseamnă cultură dispare. Îmi aduc aminte cu nostalgie de chioșcul de ziare de la Sala palatului- unde găseai ziare străine chiar și pe vremea lui Ceaușilă. Acuma e un fel de magazin soios de mâncare. De ăla aveam nevoie. Bucureștiul e cred singura capitală din Europa cu pretenții de civilitate unde nu poți să-ți cumperi un ziar străin. Ce nevoie avem de ziare străine- nici măcar ale noastre nu mai există ?
Cică librăriile vindeau cărți. Ce-i aia carte ? Nu e șaorma , nu e joc de păcănele. Cartea o poți găsi la biblioteci. Dar nici bibliotecile nu prea mai există. Și oricum- ce nevoie avem noi de carte- că tot n-o poate cumpăra nimeni ?
De ce vindeau librăriile cărți ? Doar în România a apărut Generalul Store- acolo unde se vindeau chiloți lângă cârnați. Ce avem noi nevoie de librărie ?
Nu sunt neapărat un nostalgic al comunismului, atunci când o carte costa 5 lei și un album de artă 40. Salariul fiind de 3500. Dar bunicii mei- care n-aveau școli înalte- își cumpărau cărți. O groază de cărți. Ieftine. Scoase la edituri cum era de exemplu "Cugetarea". Asta prin anii 20-30 ai secolului trecut. Cartea- cel puțin în perioada interbelică- nu era un lux pentru România.
Am tras o înjurătură scârboasă pentru un distins "intelectual" care a preluat nu mai spunem noi cum o editură și care a fost principalul motor în scumpirea cărții. Pentru că dumnealui consideră că respectiva carte nu e chiar pentru orice mârlan- ci doar pentru oamenii din elită. Și uite așa- dacă ai un salariu de - să zicem - 3000 de lei azi (ceea ce e destul de mult) și-ți cumperi o carte de 30 de lei- ai dat 1/100 din salariul tău pentru 1 carte. Care s-ar putea foarte bine să nu-ți ajute la nimic. Nu repară instalația de gaze, nu înlocuiește prizele- la ce o fi bună cartea ?
Aștept cu interes momentul (maxim 10 ani) în care cărțile vor ajunge la muzeu în România. Cine să mai citească ? Vom fi cu toții foarte ocupați de lupta dintre Dana Asasina și nevasta legitimă a lui Leo sau de al n-lea copil făcut de dl. Borcea.
Dacă aș fi dl. Iohanis- dar nu sunt- aș da de urgență o ordonanță prin care aș anula toate taxele și impozitele pe care le plătește o librărie- cu condiția să rămână librărie. După care aș stabili un preț maximal la cartea produsă în România.
Evident că o să apară tot felul de bocitoare care o să explice într-un mod foarte doct că prețurile așa de mari sunt din cauza drepturilor de proprietate intelectuală, bla, bla , bla. Ceea ce e o mare minciună. Pentru că nu te obligă nimeni să mai plătești astfel de drepturi lui Moliere sau Mark Twain. Și iarăși nu te împiedică nimeni ca pentru niște cărți bune să ajungi la o înțelegere cu autorul lor- ca să nu-ți ia o groază de bani. Adevărul e că banii mulți nu ajung la autor- ci la editor. Care poate să-ți ceară cât dracul pe mama domniei sale- pentru că el e stăpân.
Încetul cu încetul cam tot ce înseamnă cultură dispare. Îmi aduc aminte cu nostalgie de chioșcul de ziare de la Sala palatului- unde găseai ziare străine chiar și pe vremea lui Ceaușilă. Acuma e un fel de magazin soios de mâncare. De ăla aveam nevoie. Bucureștiul e cred singura capitală din Europa cu pretenții de civilitate unde nu poți să-ți cumperi un ziar străin. Ce nevoie avem de ziare străine- nici măcar ale noastre nu mai există ?
Cică librăriile vindeau cărți. Ce-i aia carte ? Nu e șaorma , nu e joc de păcănele. Cartea o poți găsi la biblioteci. Dar nici bibliotecile nu prea mai există. Și oricum- ce nevoie avem noi de carte- că tot n-o poate cumpăra nimeni ?
De ce vindeau librăriile cărți ? Doar în România a apărut Generalul Store- acolo unde se vindeau chiloți lângă cârnați. Ce avem noi nevoie de librărie ?
Nu sunt neapărat un nostalgic al comunismului, atunci când o carte costa 5 lei și un album de artă 40. Salariul fiind de 3500. Dar bunicii mei- care n-aveau școli înalte- își cumpărau cărți. O groază de cărți. Ieftine. Scoase la edituri cum era de exemplu "Cugetarea". Asta prin anii 20-30 ai secolului trecut. Cartea- cel puțin în perioada interbelică- nu era un lux pentru România.
Am tras o înjurătură scârboasă pentru un distins "intelectual" care a preluat nu mai spunem noi cum o editură și care a fost principalul motor în scumpirea cărții. Pentru că dumnealui consideră că respectiva carte nu e chiar pentru orice mârlan- ci doar pentru oamenii din elită. Și uite așa- dacă ai un salariu de - să zicem - 3000 de lei azi (ceea ce e destul de mult) și-ți cumperi o carte de 30 de lei- ai dat 1/100 din salariul tău pentru 1 carte. Care s-ar putea foarte bine să nu-ți ajute la nimic. Nu repară instalația de gaze, nu înlocuiește prizele- la ce o fi bună cartea ?
Aștept cu interes momentul (maxim 10 ani) în care cărțile vor ajunge la muzeu în România. Cine să mai citească ? Vom fi cu toții foarte ocupați de lupta dintre Dana Asasina și nevasta legitimă a lui Leo sau de al n-lea copil făcut de dl. Borcea.
Dacă aș fi dl. Iohanis- dar nu sunt- aș da de urgență o ordonanță prin care aș anula toate taxele și impozitele pe care le plătește o librărie- cu condiția să rămână librărie. După care aș stabili un preț maximal la cartea produsă în România.
Evident că o să apară tot felul de bocitoare care o să explice într-un mod foarte doct că prețurile așa de mari sunt din cauza drepturilor de proprietate intelectuală, bla, bla , bla. Ceea ce e o mare minciună. Pentru că nu te obligă nimeni să mai plătești astfel de drepturi lui Moliere sau Mark Twain. Și iarăși nu te împiedică nimeni ca pentru niște cărți bune să ajungi la o înțelegere cu autorul lor- ca să nu-ți ia o groază de bani. Adevărul e că banii mulți nu ajung la autor- ci la editor. Care poate să-ți ceară cât dracul pe mama domniei sale- pentru că el e stăpân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu