Care mai e rolul guvernelor? – 7 ianuarie 2016
Avionul ieșit de pe pistă la Cluj. Dezastrul de la Colectiv. Incidentul din Koln. Atentatele de la Paris. Toate aceste lucruri ne demonstrează - dacă stăm să le citim- un singur lucru. Faptul că guvernele- în măsura în care se pot numi guverne relativele însăilări triste (PPE based) nu mai au nici un fel de interes să aibă grijă de cetățenii lor. Orice fel de sistem- fie că vorbim de guvernul Cioloș sau Hollande, fie că vorbim de o mașină- funcționează atunci când există un aport de energie din exterior- o chestie care are legătură cu ceva denumit entropie. Atunci când acest aport de energie (în traducere liberă- resurse) nu există sau este insuficient- atunci gradul de dezordine crește și sistemul o ia razna.
Bun, cum se traduce asta în fapt- dacă ne uităm un pic la istoria un pic mai recentă ? La sfârșitul secolului XIX- sistemele erau un pic controlate de la vârf- inclusiv măreața republică franceză. Acest control de la vârf a fost relativ temperat de primele puseuri democratice- care opreau chiar spânzurarea (sau asomarea) ticălosului fără un pospai de judecată. Drept care s-a creat un teren liber pentru anarhiști. Noi astăzi ne văităm apropo de comuniștii cei răi- fără să mai luăm în considerare respectivul val anarhic- care a lichidat pe președintele Franței- respectiv Sadi Carnot, pe consoarta lui Franz-Joseph- distinsa Sissi, regele Italiei, președintele SUA MC Kinley, etc. Atenție, anarhiștii ăștia nu aveau cine știe ce rețele organizate- erau pur și simplu atentatori individuali care-și propuneau să scape lumea de tiranie și de dureri de dinți (pe bune, a fost motivația unor francezi). Bun, la vremea respectivă apare o carte destul de interesantă, tradusă și în România , carte a lui Jack London "Călcâiul de fier". Ce spunea pe-acolo Jack London, cam socialist din fire ? Că guvernele vor trece încet sau mai repede pe un ciclu "revoltă-represiune" care va abate atenția opiniei publice de la lucruri mai importante- deturnând-o spre acțiuni cu mare impact emoțional- care vor fi urmate de represiuni guvernamentale violente îndreptate împotriva tuturor celor care nu sunt de acord cu puterea. Și a urmat primul război mondial. Apoi marea Criză. Apoi venirea lui Hitler la putere și cel de-al doilea război mondial. Între timp a apărut o alternativă la ciclul revoltă-represiune, alternativă care a venit pe fondul democratizării relative despre care vorbeam mai înainte și care s-a numit URSS. Atunci când lași un partid comunist să fie legal (ceea ce Mussolini și Hitler au înțeles) n-ai cum să dai drumul la represiune- pentru că cei care pot fi loviți vor deveni membrii sau simpatizanții partidului comunist. S-a terminat războiul și democrațiile - cele care au mai rămas- au avut de ales între mai vechea represiune și posibilitatea de a "dezamorsa" pericolul comunist- și au ales a doua soluție- prin statul social.
Ajungem la zilele noastre. Statul social s-a dovedit a fi o frână bună dar relativ costisitoare în calea comunismului. Atunci când trebuie să împarți o părticică cu restul lumii nu poți să-ți permiți să te îmbogățești ca un porc- și mai ales să te manifești porcește în public- pentru că te poți trezi cu ceva mișcări sociale- care să se termine cu revolte. Și aici există 2 alternative- încerci să îmbunătățești și să corectezi statul social sau îi bagi în mama lor pe cei în nevoie și nu-ți pasă. A doua alternativă - de la Maggie Thatcher încoace- e sloganul neocon-ilor și implicit al actualului PPE. Și ce vedem noi aici ? Păi cel puțin pentru România și eventual pentru Europa- noi vedem niște autorități care nu-și asumă răspunderea să facă ceva concret- pentru că ele fac management. Atunci când tu, autoritate aeronautică afirmi că nu e răspunderea aeroportului din subordinea ta să curețe pista, atunci când tu, firmă a statului minți că oamenii au căldură în case sau dai vina pe altă firmă, atunci când tu, mass-media germană spui că nu e bine să dai lucruri reale în public pentru că nu știm cum le vor interpreta oamenii, atunci când tu, primar sau senator afirmi că niște victime sunt vinovate pentru că au provocat pe bieții urangutani care trebuie să-și manifeste instinctele primare- e clar că asistăm la o mișcare coordonată și uniformizată de downgrade. Cu subtextul explicit "la naiba cu nevoile cetățenilor, noi suntem la putere". Pentru acest downgrade s-au inventat și farsele cu LGBT-ul (jenant atunci când cetățenii Franței de exemplu sunt loviți puternic de criza economică să afirmi că o problemă urgentă de-a ta e legalizarea căsătoriilor homosexuale). Mișcările dnei. Merkel de anul trecut sunt în mod clar o politică combinată de downgrade (permiterea accesului milionului de refugiați pentru care nici măcar tu- Germanie- nu poți să le asiguri standardul de viață german și care vor provoca doar haos și restrângerea serviciilor statului către cetățenii germani) și bici (actul sadic contra Greciei).
Și așa cum ne-a spus-o clar dna. Merkel- asta ne așteaptă. O reducere controlată dar clară a serviciilor prestate de stat către cetățean- plus represiunea pentru cei care au păreri contrare (cenzurarea FB e deja făcută în mod deschis în Germania la insistențele merkeliene). Totul combinat într-un sos despre solidaritate (dar nu cu cetățenii europeni) și corectitudine politică. Peste care se mai adaugă niște pomeni de imagine- cum este cea cu fondurile structurale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu