Cand stanga guvernamentala franceza isi povesteste istoria...

Cand stanga guvernamentala franceza isi povesteste istoria... – 9 ianuarie 2016

 

Smaranda Dobrescu

 

 

O lectura cam amara despre stanga franceza a ultimilor 15 ani. Intamplator am avut ocazia sa-i intalnesc, nu spun sa-i cunosc, pe toti cei amintiti acolo. Mesajul lor pentru noua stanga democrata din est era insa fara prihana. Atunci, si se pare ca doar mesajul. In realitate lucrurile erau mult mai complicate:
« Très vite, indique M. Rocard, je me suis rendu compte que cette phrase de Mitterrand était une description exacte de la réalité : "Il n'y a pas de Parti socialiste, il n'y a que les amis de François Mitterrand." » Or l'homme était « étranger à toute notion de formation politique, à la notion de parti. (…) Il n'associe jamais personne à rien ».

 

 

Quand la gauche de gouvernement raconte son histoire

Par Serge Halimi (Le Monde diplomatique, avril 2007) // La gauche française, quand elle n'occupe ni Matignon ni l'Elysée, analyse plus volontiers son exercice du pouvoir. La sempiternelle question de ses revirements, celle aussi de sa…

MONDE-DIPLOMATIQUE.FR

 

Mihai Ion Turcu Stanga francza din pacate a petrecut mult timp printre iluzii ....

 

Alexandru Botu Domnule Profesor Mihai Ion Turcu, eu cred ca stanga care nu a petrecut mult timp printre iluzii, cum ziceti Dumneavoastra, nu prea era stanga, era ceva ce dorea sa exploateze in folos propriu iluziile altora. Lumea traieste dupa reguli pragmatice, de aceea si cele zece porunci au ramas doar randuri scrise. Vorbesc de stanga conventionala, care a ramas doar in amintiri si in manuale, frumoasa precum basmele romanilor, cu deosebirea ca-n basme aproape totdeauna binele invinge. Caci si stanga, ca si dreapta, ca si centru, ca si toate pozitiile au renuntat la ideologii pentru scopuri pragmatice. Daca ar fi fost altfel, ideologiile si expresia lor practica viata economica, sociala ar fi fost corectabile, nu s-ar fi ajuns de fiecare data la revolutii si convulsii extreme sociale care sa schimbe un mod pragmatic cu altul. Capitalistii de astazi par a nu vedea fundatura in care se tot precipita, tocmai pentru ca nu mai vand, nu mai fac credibile iluziile. Oamenii vad acum clar ca doar prin pragmatism nu exista solutii. Mi-a placut ce zicea un prospectiv emerit, cum ca cei care nu cred in Dumnezeu pot crede in orice. As adauga eu, in orice lucruri banale, fundaturi, inchisori definitive ale libertatii sufletului.

 

Smaranda Dobrescu Intotdeauna stanga europeana a cunoscut doua curente, uneori neconflictuale, posibil de armonizat, alteori imposibil de conciliat. Partidul PSDR, cel istoric, condus de Sergiu Cunescu nu a fost nici el scutit de tensiuni doctrinare, ce-i drept la fel de importante precum tensiunile nascute de cei care imediat dupa revolutie au incercat sa puna piedici dezvoltarii unei stangi democrate puternice. Si au fost destui! Ideea in disputa pot s-o numesc"cata proprietate are statul, ce nu intra in discutie sa fie privatizata si care este rolul statului". Majoritar a fost curentul asemanator celui din social democratia franceza reprezentat de M. Rocard, Delors, Dominique Strauss-Kahn, Mitterrand dupa 1983 –,o stanga europeana realista, europeana, democratica, moderna. Erau si destui tineri pentru care privatizarea era suprema valoare, opunandu-se celor care considerau ca regiile autonome trebuie sa ramana in gestiunea statului. Pana la urma si acest partid si cel nascut din FSN (PDSR) au fost inghitite de doctrina globalizarii si de impunerile partenerilor vestici. Doctrina a ajuns in zilele noastre sa fie mai mult invocata in favoarea statului social decat pusa in practica. In privinta iluziilor nascute de care vorbeste Alexandru Botu, mi se pare deosebit de potrivit termenul. Despre necesitatea iluziilor, rude bune cu utopiile am incercat sa scriu si eu in cartea" Social democratia, iluzie sau realitate?" lansata la exact un an de la disparitia lui Sergiu Cunescu, un veritabil visator al stangii democrate.