Stefan Kovacs: Chestia cu economia

Stefan Kovacs: Chestia cu economia – 28 noiembrie 2014
---------------------------
Am văzut că adoratorii pieței libere tot nu înțeleg- după 25 de ani- că discută despre o aiureală cu final previzibil- pre numele lui Foxcon. DIn păcate abilitățile de inovare și antreprenoriale ale Europei, SUA și omenirii- în general- nu sunt atât de dezvoltate cum spun ”genialii” adoratori ai pieței. Funcționarea respectivei piețe e un joc de-a ”s-a întâlnit hoțul cu prostul” în care foarte puținii strimulează niște non-necesități vândute unei populații credule drept cool sau mai știu eu cum- și câștigă foarte mult în raport cu plus-valoarea oferită de piață. Exemplu concret: noul Apple- care este pentru numele lui DUmnezeu un telefon- adică chestia aia cu care dai telefon. Nu e o mașină de îndeplinit dorințele- nu trebuie să ți-l schimbi în fiecare semestru, nu aduce nimic nou față de alte telefoane. Sau Dry Cooker. Sau toate prostiile existente și comercializate pe o piață care a ajuns să se bazeze masiv pe prețuri susținute de muncitorii bazați pe bobul de orez. Ce-ar fi dacă europenii măcar- nu și-ar mai cumpăra telefoane din 3 în 3 luni, ar da un preț rezonabil pe textile- ca să poată fi produse în Europa- precum și pe alte produse- tot așa - productibile în Franța, Germania sau inclusiv România. Ce-ar fi dacă oamenii și-ar cumpăra blugi românești în loc de produse din Turcia- sau cămăși de la Brăiconf- în loc de chestii H&M ? Ar cădea piața ? Și ce- piața n-a adus și nu va aduce progres pentru ca Apple să vândă să spunem 6 milioane de telefoane- în loc de 60.000.
”Stingerea” consumerismului cool este necesară- chiar dacă unii nu vor mai face profituri nerușinate- pentru ca țări cum este și România să aibă niște industrii funcționale- care să rezolve problema locurilor de muncă și care să permită dezvoltarea proprie.
Am vorbit prin 2012 cu o parte din cei de la Nokia Jucu- și am fost șocat să aflu că aveau o producție de 4 milioane de unități- dacă nu mă înșel pe an. Cine sunt acești 4 milioane de cumpărători ? Au ei cu adevărat nevoie de un telefon nou- sau ar putea continua foarte bine cu telefonul vechi ? Pentru manageri importantă era doar producția- chiar dacă dotau continentul african cu 3 telefoane/persoană - și prețul- cât mai mic. Se umbla la limita calității- și așa cum am mai spus la o plus-valoare reală nulă sau chiar negativă. Hai să mai spunem că Jucu făcea DOAR montaj- deci absolut orice- până la ultimul șurub era adus de pe meleagurile Foxcon-ului- ceea ce evident că era o idee falimentară. Atâta vreme cât tu nu ești în stare să faci o fabrică de carcase de telefon, o fabrică de accesorii- ca să nu mai vorbim de componentele propriu-zise ale telefonului- te bazezi în mod clar pe prețul redus al forței de muncă- și nu e bine. Pentru că spre deosebire de bangladeshianul care trăiește sub cerul liber cu o boabă de orez pe zi- noi europenii avem nevoie de chestii- cum ar fi un trai decent- și trebuie să plătim chestii- facturi la utilități, etc. Orice neocon poate să-și facă calculul simplu că atât timp cât salariul oferit unui lucrător nu acoperă cel puțin aceste cheltuieli + o gaură de covrig când și când- să-i dea lucrătorului impresia că-i merge bine- lucrurile vor ieși prost. Neoconul zice- nu contează ce vrea lucrătorul, eu sunt dispus să-i ofer atâta, să-și mai ia încă un job, două ,trei. Și aici se sparge orice fel de dialog cât de cât logic.Top of Form

Smaranda Dobrescu Telefoanele inteligente sau mai putin inteligente sunt poate cel mai expuse fenomenului de obsolescenta in cele doua manifestari ale acestuia:
1.pierderea progresiva a eficientei functionarii, calculata din start de fabricant pentru a obliga detinatorul aparatului sa-si cumpere altul intr-un interval de timp calculat de fabricant
2. uzura morala, adica o obsolescenta profesionala prin aparitia unor componente corespunzatoare progresului tehnologic, printre cele mai vizibile in domeniul telefoniei asociate dispozitivelor smart.
in ambele cazuri lucrurile sunt tinute sub control de fabricant pentru ca utilizatorul sa-si cumpere cat mai des un astfel de obiect, caci, nu-i asa, nimeni nu mai poate renunta la acest fel de comunicare cu care ne-au obisnuit in 20 ani.

Ionel Iani Velciov Intr-o tara slab predictibila fiscal cel mai bine este sa produci doar partea relocabila imediat in caz de derapaje de politici publice fiscale ... Singura parte este partea manufacturiera ... Vinovat nu este producatorul ca nu aduce utilaje de turnat, stantat, ambutisat, prelucrat, etc si alege doar sa faca partea de ansamblare manufacturiera ... Vinovati sunt cei ce produc politici fiscale publice ... QED

S.K  Domnule Velicov- utilajele respective- plus tehnologiile- le-am avut și se puteau reface- ca să zicem așa. Politicile fiscale față de Nokia au fost suficient de relaxate...problema - pe lângă terminalul cargo pe care nu l-a construit Boc- o constituia încremenirea ”în proiect” a unor telefoane produse în număr foarte mare și care la un moment dat nu se mai vindeau...

S.D  Studiul de marketing initial era satisfacator dpdv al pietei si manoperei. In timp, intrucat profiturile stagnau iar perspectiva pietei nu mai era infloritoare, singurul avantaj ramasese forta de munca ieftina. Dar, si aici s-au gasit altii care sa anuleze Codul Muncii sau sa speculeze disperarea saracilor si somerilor. Asta e capitalismul cu politica de relocalizare si de executie a reperelor si subansamblelor in n colturi ale lumii.

P.FCh .'s-a întâlnit hoțul cu...'

"Democraţia liberală trăieşte şi se simte bine în România. Dar este esenţial ca aceste milioane de tineri alegători români să rămână ascultaţi, iar domnii Iohannis şi Poanta să lucreze împreună, să continue să întărească statul de drept. România poate chiar să devină un model pentru regiune."
De ce victoria lui Klaus Iohannis este atât de importantă, dincolo de aspectele geopolitice?
Pentru că, scrie Mark Gitenstein, “începând de la revoluţia din 1989, în România se duce o luptă titanică. Pe de o parte sunt forţele schimbării şi ale reformei, susţinute de UE, FMI, Banca Mondială şi diplomaţii occidentali. Pe de cealaltă parte de află oligarhii şi baronii politici, a căror miză este un status quo doar parţial reformat. România a aderat la NATO în 2004 şi la UE în 2007, dar reformele necesare pentru a-şi asigura aderarea nu au părut că îşi fac efectele”.

http://www.cotidianul.ro/gitenstein-vestul-nu-a-produs.../

Gitenstein: Vestul nu a produs această schimbare, românii au făcut-o

Mark Gitenstein, ambasador al SUA în România în perioada 2009-2012

„România şi lumea întreagă au fost uimite de victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidenţiale de pe 16 noiembrie. Domnul Iohannis, primar oraşului transilvan Sibiu, conduce coaliţia de centru-dreapta. Cei mai multi observatori se aşteptau la o victorie facilă a premierului Victor Ponta. Alegerea reprezintă o schimbare fundamentală de direcţie în politica românească şi un moment hotărâtor în drumul către către Vest, democraţie, stat de drept şi transparenţă”, scrie pentru The Wall Street Journal Mark Gitenstein, „consilier special la Mayer Brown LLP si fost ambasador al Statelor Unite in Romania”. Se mai poate adăuga la CV-ul lui Gitenstein: şef la Fondul Proprietatea şi consilier al Astra Asigurări, prin intermediul firmei de avocatură menţionate.

"Vestul nu a produs această schimbare. Românii au făcut-o. Cum mulţi mi-au spus-o în săptămâna alegerilor, ei sunt în sfârşit mândri că sunt români. Aceasta are implicaţii importante pe fondul mişcărilor Rusiei în regiune şi al îngrijorărilor că ţări precum Ungaria par gata să facă întelegeri cu Kremlinul privind influenţa rusă. Unul dintre cele mai bune pavăze împotriva agresiunii ruse este ca guvernele de la Bucureşti, Kiev şi Tbilisi să-şi asculte cetăţenii, care doresc să se alinieze Vestului, să construiască instituţii puternice şi transparente.

Democraţia liberală trăieşte şi se simte bine în România. Dar este esenţial ca aceste milioane de tineri alegători români să rămână ascultaţi, iar domnii Iohannis şi Poanta să lucreze împreună, să continue să întărească statul de drept. România poate chiar să devină un model pentru regiune."

De ce victoria lui Klaus Iohannis este atât de importantă, dincolo de aspectele geopolitice?

Pentru că, scrie Mark Gitenstein, “începând de la revoluţia din 1989, în România se duce o luptă titanică. Pe de o parte sunt forţele schimbării şi ale reformei, susţinute de UE, FMI, Banca Mondială şi diplomaţii occidentali. Pe de cealaltă parte de află oligarhii şi baronii politici, a căror miză este un status quo doar parţial reformat. România a aderat la NATO în 2004 şi la UE în 2007, dar reformele necesare pentru a-şi asigura aderarea nu au părut că îşi fac efectele”.

Iar exemplul pe care îl dă fostul ambasador al SUA este cel al anului 2012, “când măsurile anticorupţie au dus la o criză constituţională. Procurorii anticorupţie îl condamnaseră recent pe fostul premier de centru-stânga Adrian Năstase. Când partidul sau a preluat puterea, la finalul primăverii, cu programul de a anula măsurile de austeritate, s-a încercat destituirea preşedintelui, înlocuirea procurorilor şi amnistierea politicienilor corupţi, probabil şi chiar a domnului Năstase”.

“SUA, UE şi cancelarul german Angela Merkel au răspuns prin sprijinirea fermă a statului de drept şi a regimului anticorupţie, ceea ce a dus la o listă a UE cu obiective specifice pentru Romania, inclusiv interdicţia impusă puterii executive de a se amesteca în activităţile procurorilor anticorupţie, de a amnistia pe cei condamnaţi pentru corupţie şi de a interveni în activitatea Curţii Constituţionale, care superviza referendumul de demitere a preşedintelui.

Domnul Ponta, proaspăt ales la acea vreme, a urmat aceste dictate şi a salvat tara de pe marginea prăpastiei. Însă îngrijorător era că reformele din România depindeau de presiunile exterioare. Reformele, o democraţie funcţională şi piaţa liberă vor fi sustenabile doar dacă vor fi îmbrăţişate de poporul roman.”

Pe finalul comentariului său pentru The Wall Street Journal, Mark Gitenstein susţine că o parte din victoria lui Klaus Iohannis i se datorează Monicăi Macovei, “campioana anticorupţie”, mai exact faptului că actualul preşedinte ales a ştiut să îmbrăţişeze tezele campaniei celei din urmă. În acest fel şi pe fondul scandalurilor amnistiei şi votului în diaspora, electoratul a considerat că Ponta nu va fi capabil să reziste elementelor antireformă din partidul său.